Iar!
Ieri, în vremelnica lumină caldă a amiezii, printre maşini, stâlpi, cabluri, ţevi şi trecători indiferenţi pe-asfalt, pe pângărita rigolă în care flori târzii de păpădie şi lucernă îşi împlinesc grăbite menirea, zburdau 2 fluturi. Sărutau cu nesaţ, a despărţire, florile tovarăşe într-ale sorţii.
Astă noapte au fost doar două grade. Mai e atât de puţin...
Dar cine are timp să observe rezilienţa Naturii dată tocmai de efemeritatea individului... Noi ne grăbim de teamă, către nicăieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu