Pastilă antistress (Contraindicaţii: Nostalgie cronică)

Jebes ljiepe vremena kad sve otislo u k...... pozzz svim Balkancima...
(Se poate traduce mot-a-mot că doar tăim în singurul tărâm bogat în interferenţe culturale dar n-o fac ca să nu pocnească nimeni de falsă pudoare)

P.S. Am reîntâlnit fluturele... la aceaşi păpădie pe care o săruta cu nesaţ... veşmântul îi era lustruit de-acum de frig şi ploaie... tempora...

Ultima bătaie de aripi a fluturelui...

E toamnă...
Iar!
Ieri, în vremelnica lumină caldă a amiezii, printre maşini, stâlpi, cabluri, ţevi şi trecători indiferenţi pe-asfalt, pe pângărita rigolă în care flori târzii de păpădie şi lucernă îşi împlinesc grăbite menirea, zburdau 2 fluturi. Sărutau cu nesaţ, a despărţire, florile tovarăşe într-ale sorţii.
Astă noapte au fost doar două grade. Mai e atât de puţin...
Dar cine are timp să observe rezilienţa Naturii dată tocmai de efemeritatea individului... Noi ne grăbim de teamă, către nicăieri...