Non li fanno piu come quelli che hanno fatto una volta... (edizzione italiana)

They don't make them like they used to... (edizzione italiana)...
În traducere liberă: Lady Gaga eat my meat and meanwhile listen to this!
Questo è l piu difficile da scrivere mai...
Într-o lume a feisbuc-ului în care comentariu' suprem e dat de onomatopee precum: Ooaaaaiii, jdiuuu, cuuteee, cooool, nice şi într-o lume în care e o mândrie ca şi playback-ul să îţi iese fals, mult prea rar, spre deloc, ne mai putem aduce aminte că muzica era muzică, filmul era film, că arta era artă iar artistul era artist (şi nu VIP). Menirea era de a sădi, de a crea reverberaţii, de a răscoli şi a aduce la suprafaţă ceea ce ne poate ridica dincolo şi peste ceea ce am fost înainte de clipa în care simţurile ne-au fost atinse de creaţia artistului.
Am mai spus-o: Tehnologia dezumanizează! Şi deci, înstrăinează. Decadenţa e un termen prea blând când creşte exponenţial ajungând decădere!
Numai respectul pentru Doamnele (şi nu Lady-urile) din clip-urile de mai jos mă face să mă opresc (deocamdată) aici...
Concluzii sunt destule...
Internetul e redundant când vine vorba de propagarea în spaţiu a artei dar util când vine vorba de propagarea în timp...
Ca să comunici ce gândeşti şi ce simţi n-ai neapărată nevoie de o conexiune wide band.
Nu-i aşa că întradevăr alb-negru spune de multe ori decât true color-ul vulgar explicit? (Cu dedicaţie colegilor de la foto-film (pe principiul "Less is more")


Gigliola Cinquetti

Pentru cei care au dubii că a existat artă înainte de playback (aceeaşi piesă "live"): http://www.youtube.com/watch?v=2LYf3m8XRIU
Şi pentru cei pe nume Toma (aceeaşi piesă "unplugged"= "senza rette"): http://www.youtube.com/watch?v=kjxdWqYuFQ8
Pentru cei care nu ştiu italiană dar pretind că ştiu spaniolă: (aceeaşi piesă, altă limbă)http://www.youtube.com/watch?v=6D1E66VxvN8

La seconda Donna (un "dop" de fată:   Rita Pavone)











Cui îi pasă dăcă am convins pe cineva...
Un gând însă către cineva (drag mie) care s-ar putea să-şi reamintească vara lui 1976, la Hanul Haiducilor de lângă de Mamaia... (un pirat şi o sirenă "frumoasă"... îţi mai aminteşti?... e drept, piesa era în engleză "Those Where the Days") Îţi mulţumesc! (pentru cel care sunt şi m-ai ajutat a fi:
Io non cambio mai
No, non cambio mai!)






Corolar:
Che fatica essere uomini!