Din comoditate am ales ca tratamentul antibiotic să nu fie per os (5zile x 2 administrări) ci o singură administrare de Convenia (altă minune Pfizer).
Da, nu uit că Fetitza era bolnavă de la început (un piometru şi o tumoră care microscopic pare un adenocarcinom... nu toate tumoretele au fost extirpate pentru că sunt bilaterale...) dar reacţiile adverse la tratamentul cu Convenia nu mi-au fost reamintite de către veterinar.
Pentru că mai ieri un doftor şi două asistente mi-au pus un singur fir acolo unde nu mă bate soarele în urma unei excizări a unui nev traumatizat, îmi imaginez cum se simte ea care e cusută pe toată lungimea toracelui şi abdomenului...
Mâine va fi o nouă zi... Don't throw your hand!
Anonim spunea... UPDATE: Deşi a nu fost chiar aşa cuminte cum ar fi trebuit şi s-a lins pe abdomen iar 2-3 puncte de cusătură s-au desfăcut, în final, toată tăietura s-a cicatrizat frumos. E veselă, zglobie (cât îi permite vârsta) şi cutreieră prin curte şi grădină.
RăspundețiȘtergereSe pare că pentru că a primit păpică "de om" s-a ales cu oarece seboree de care sperăm să scăpăm. Urmează o oarece deparazitare externă şi nişte vitamine pentru iarna ce va să vină.
Până la proba contrarie Fetitza şi-a găsit un nou cămin, în condiţii mai bune (fără praf, noroi şi orătănii) şi mai aproape de oamenii pe care îi iubeşte necondiţionat.