sâmbătă, 2 octombrie 2010

Ziua Mondială a Animalelor (4 octombrie)

DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR ANIMALELOR
Preambul:

  • Considerând că Viaţa este unică, toate fiinţele având origine comună, diferenţiindu-se în decursul evoluţiei speciilor,
  • Considerând că orice fiinţă vie are drepturi naturale, orice animal dotat cu sistem nervos are drepturile sale specifice,
  • Considerând că dispreţurirea sau simpla nerecunoaştere a acestor drepturi naturale provoacă grave prejudicii Naturii şi conduc omul la crime împotriva animalelor,
  • Considerând că o coexistenţă a speciilor în lume implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a celorlalte specii,
  • Considerând că respectul omului faţă de animale este inseparabil de respectul reciproc al oamenilor,
Se proclamă următoarele:
Articolul 1
Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic. Această egalitate nu exclude diversitatea speciilor şi indivizilor.
Articolul 2
Orice formă de viaţă animală are dreptul la respect.
Articolul 3
1. Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime.
2. Dacă este necesară sacrificarea unui animal ea trebuie să fie instantanee şi nedureroasă.
3. Animalul mort trebuie tratat cu decenţă.
Articolul 4
1. Animalul sălbatic are dreptul de a trai şi de a se reproduce liber în mediul său natural.
2. Privarea prelungită de libertate, vânătoarea şi pescuitul spotiv, precum şi orice folosire a aninalului sălbatic în alte scopuri dacat cele vitale sunt contrare acestui drept fundamental.
Articolul 5
1. Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire.
2. În nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat în mod nejustificat.
3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte fiziologia şi comportamentul proprii speciei respective.
4. Expoziţiile, spectocolele, filmele care folosesc animale trebuie să le respecte demnitatea şi să nu comporte violenţă.
Articolul 6
1. Experimentele pe animale care implică suferinţa fizică sau psihică violează drepturile animalelor.
2. Metodele alternative trebuie dezvoltate şi implementate sistematic.
Articolul 7
Sacrificarea oricărui animal care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o CRIMĂ.
Articolul 8
1. Orice act care pune în pericol supravieţuirea unei specii sălbatice precum şi orice decizie care duce la un asemena act constituie o crimă împotriva speciei.
2. Masacrarea animalelor sălbatice, poluarea şi distrugerea biotopurilor sunt considerate crime.
Articolul 9
1. Statutul legal specific al animalelor precum şi drepturile lor trebuie să fie recunoscute prin lege.
2. Protecţia şi salvarea animalelor trebuie reprezentate la nivelul organizaţiilor guvernamentale.
Articolul 10
Educaţia şi instruirea publică înca din copilărie trebuie să conducă omul la observarea, înţelegerea şi respectarea animalelor.

Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO (România este semnatară a acestui act).


marți, 28 septembrie 2010

Exerciţiu (de limbă engleză? ...sau poate de iubire?) episodul pilot


There must be lights burning brighter somewhere
Got to be birds flying higher in a sky more blue
If I can dream of a better land
Where all my brothers walk hand in hand
Tell me why, oh why, oh why can't my dream come true
Oh why

There must be peace and understanding sometime
Strong winds of promise that will blow away
the doubt and fear
If I can dream of a warmer sun
Where hope keeps shining on everyone
Tell me why, oh why, oh why won't that sun appear

We're lost in a cloud
With too much rain
We're trapped in a world
That's troubled with pain
But as long as a man
Has the strength to dream
He can redeem his soul and fly

Deep in my heart there's a tremblin' question
Still I am sure that the answer, answer's gonna come somehow
Out there in the dark, there's a beckoning candle, yeah
And while I can think, while I can talk
While I can stand, while I can walk
While I can dream, please let my dream
Come true......right now

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Let's Do It Romania! Debriefing...

Va exista cu siguranţă o statistică privind numarul de gropi de gunoi lichidate total sau parţial, numărul de saci de gunoi umpluţi de nesimţirea semenilor şi efortul nostru reparator, volumul total adunat şi numărul final de participanţi. Pentru asta vor exista comunicate de presă şi suficiente declaraţii.
Există însă ceva mai important decât cifrele seci ale statisticii...
Inerţilor le-am demonstrat că lucrurile pot să se mişte şi că există destulă forţă şi energie în noi pentru a muta literalmente munţii din loc!
Blazaţilor (cu mizeria) le-am dovedit că putem trece peste orgoliu ori mândrie şi că respectul de sine nu ne scade atunci când îndreptăm ce au greşit alţii! Astăzi între noi, necunoscuţii care au susţinut şi participat la Let's Do It Romania! nu au existat bariere de vârstă, educaţie şi status social! Prieteni şi cetăţeni eco-conştienţi ai lumii.
Scepticilor le-am arătat că se poate!
Şi da, tuturor le-am demonstrat că există loc şi timp pentru o schimbare de atitudine (de departe cel mai important lucru)! Locul e aici iar timpul e acum! Pentru noi, pentru cei ce vor veni după noi şi pentru tărâmul acesta numit România!
Iar la nevoie o vom dovedi încă o dată... şi încă o dată, de câte ori va fi nevoie!
Bravo România!

Link: Let's Do It Romania! în judeţul Timiş

marți, 21 septembrie 2010

People are people...

Bănănăream zilele trecute pe YouTube şi cuprins de o anume nostalgie am ajuns la imnul unei foste republici yugoslave (pentru prietenii care deşi sunt yugonostalgici declaraţi, să stea liniştiţi... ascultasem imnul altei republici înainte ;)... şi încă, începusem de la Hej Sloveni a cărei melodie, din câte ştiu, este şi acum imnul Poloniei (mai lent şi mai accentuat). (Despre interferenţele culturale care le simt în acest spaţiu blagoslovit altă dată pentru că ar fi mult prea mult de deşertat.)
Şi e o anume atmosferă la comment-urile clipurilor de acest gen. Ceva de genul:
Srbi i Hrvati su braća, koliko god vam to gnusno bilo... Pozdrav svima!
Numai că se găsi unul...
One day Hungary and Croatia will march against the Sebian turd. And then we will get back our Glorius thousand year old Great Hungary. And just because it would be called Great Hungary, does not mean that Croatia would not exsist any more.
Ce puteam să-i răspund?
You schmuck! Pozdrav iz Timisoara. Glup si ko kurac!
Da' bipedu' de dincolo de Tisa are ceva tupeu în pârţ şi îmi răspunde:
Its Temesvar you assholle. Hello from Hungary, Croatia
Acu' să-l învăţ eu ce nu l-a învăţat mă-sa?
Haide să mai fac o încercare:
Temesvar e măta! Look up for Castrum  Timisensis. We can keep this up forever (to a bitter end). You and I are mere mortals...it's not our name but our attitude & acts that define us. And only great selfish and unegocentric people with clear eyes and opened minds built such great places like Budapest, Belgrade, Temesvar or Zagreb. Nationalism or extremism it's not the way to go and grow but a sure path to grieve and sorrow...Clear your mind and see the most beautiful cultural interferences that appeared & are still growing in this geographic area. My dear
schmuck! :)  (look at Timisoara demographics on Wikipedia and realise that we should get along just fine or better yet, don't (ever) define yourself by nationality)
Salutări tuturor! Pozdrav svima/Поздрав свима! Köszöntjük minden!

luni, 20 septembrie 2010

Eat this!

Aveam cu ceva timp în urmă intenţia de a deşerta impactul pe care l-au avut imaginile lui Tommaso Ausili asupra mea. Şi asta pentru că e vorba de fotografie dar încă prea cuminte pentru mine.


M-am abţinut deci... după cum am făcut-o şi în ceea ce priveşte clipurile de pe OneEarth.org (sub pretextul că sunt  netitrate în limba română).
Se pare însă că cineva a simţit asta... şi mi-a trimis un link însoţit de îndoiala că ar fi bine să urmăresc întregul film.
Trăim într-o lume superficială, egoistă şi alienarea indusă de deşertăciunea traiului zilnic nu are cum să ajungă la esenţă (eu am depăşit deja etapa iluziei)...
Nu mă sfiiesc a spune că de-a lungul vizionării m-am gândit repetat la două persoane pe care le cunosc. N-am să spun care...
E prea lung filmul... aşa că nu mă aştept ca cineva cunoscut (ori necunoscut) mie să aibă răbdarea de a-l urmări până la capăt (dar sămânţa a fost plantată indiferent de cine are îndrăzneala de a o privi).
Culegem ce am semănat. Şi încă... Suntem ceea ce mâncăm!
Eat this! (sau egal de mai jos)

joi, 16 septembrie 2010

O tempora o mores!

Cineva apropiat cât se poate mi-a spus (dar nu aici): "timpul ne scapă printre degete şi nu-l putem opri, dar încercăm să nu-l risipim pe cel care ne-a mai rămas şi de aceea citim tot ce ne cade in mână."

Ia te uită ce mi-a picat mie azi pe ecranu' online (nu dau bani pe ziare că-s ecologist) şi cum m-am mai luminat eu astăzi:

O calugarita insarcinata, dintr-o reclama la inghetata, supara Papalitatea -oh Sanctă Papalitate cât ai decăzut... cu ani în urmă (doar cardinal fiind) condamnai în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (anterior cu cuvântul Incuiziţie în denumire) opiniile lui Anthony de Mello iar acum când ai ajuns "capo di tutti capi" te ocupi de pipitze frustrate cu fetiş.

 Lady Gaga, aproape dezbracata in aeroport -mă întreb ce se vedea şi ce era ascuns privirii. Inteligenţa, decenţa şi cultura sigur erau de nezărit. Şi asta ţi-o zice Alehandro (Roberto făcea poze).

Traficanti englezi au vandut virgine milionarilor arabi-de unde se vede că în contemporaneitate diferenţele între creştinism şi islamism încep să se şteargă.

Anca Turcasiu a pozat sexy la 40 de ani -mai sunt şi altele care au făcut asta la vârsta maturităţii. Bine ai venit în rândul MILF dragă Anca.

Trei spectatori au lesinat in timp ce vizionau "127 hours" -păi după atâtea ore de vizionare ce aţi fi vrut? Ecranizaţi toate întâmplările dramatice şi tragice ale acestei lumi şi sigur dispare problema suprapopulării.

Violul, una dintre infractiunile cel mai putin pedepsite din SUA -doar acolo?


Franta a hotarat: NU valului islamic in public! - cine e Franţa? "Jamais couche avec..." ar spune un pamfetar televizat. Nu-i aşa că Dumnezeu e numai unul şi e de partea noastră? Şi asta se întâmplă acolo unde s-a auzit: "Liberte, Fraternite, Egalite" -accentele au dispărut şi au devenit ascuns extremiste sub niqab-ul democraţiei occidentale.

Cardinal german: Marea Britanie este o "tara de Lumea a Treia" şi cică: "In Anglia s-a raspandit un neo-ateism agresiv" -păi dacă Papalitatea se topeşte precum îngheţata la reclamele cu fetiş de credinţă cine să se mai ocupe?
Elvetienii despre Cluj-Napoca: "Saracie ca in Africa de Sud" -acu' unde e mai bine? În Marea Britanie sau la Cluj Napoca? Cică elveţienii au venit pentru o confuntare sportivă şi nu pentru denigrări elitiste.


Fanii M. Jackson, taxati pentru florile depuse la mormant -e vreun sfânt care se ocupă de finanţe? Taxe pe pioşenie, admiraţie, recunoştinţă şi se rezolvă toate. Dar parcă văd că îşi bagă guvernul lui Boc coada...


Şi hai să închei cu o veste bună. S-a măsurat, verificat şi dovedit că: O strangere de mana creste speranta de viata
Cercetatorii britanici de la Medical Research Council sunt de parere ca persoanele in varsta care se saluta printr-o strangere de mana ferma si care merg cu un pas alert traiesc mai mult decat persoanele din aceeasi transa de varsta care sunt mai putin energice.
Pensionarii noştrii au pasul alert când merg să-şi plătească lumina, gazul, cablul, telefonul, dările şi să-şi ia medicamentele de teamă să nu se scumpească.
Iar strângerile de mână vin de la orânduire. Şi să mai zici că guvernanţii n-au grijă de bătrâni...

Mai bine deschid o carte de-a lui Coelho, Sandra Brown sau Horia Roman Patapievici (am terminat aceeaşi facultate, nu-i decât cu 10 ani mai mare decât mine şi a scris cică despre defecte şi impurităţi)...
sau, şi mai bine, mă pun să ascult Liniştea şi să privesc Lumina.

They don't make them like they used to...

They don't make them like they used to...
Întâmplător sau nu astăzi a reînceput şcoala pentru unii ;)...
Şi s-a vorbit mult despre film...
Coincidenţa face ca în aceeaşi (astă) seară văd un film care merită văzut... Wait Until Dark ...iar în intrigă să aibă un rol şi fotografia.
Da! They don't make them like they used to...
Şi nu mă refer aici la automobile, nici la filme (deşi aserţiunea rămâne cu valoare de adevăr)...
Orice opinie n-ar fi decât o palidă, şi vulgar trivială articulare ce nu poate descrie pe cineva care a purtat numele de Audrey Hepburn.
Dăscăliţa mea de limba şi literatura română afirma că nu avem timp suficient pentru a citi cărţile bune, nici pe cele foarte bune ci doar pe cele excepţionale.
Şi atunci... de ce ne pierdem timpul cu chestii 3D?





P.S. Am afirmat deseori că tehnologia ucide (despre asta e timp altădată).

marți, 14 septembrie 2010

Arta este pe moarte!

Arta este pe moarte!
Asta nu pentru că nu ar mai exista destui artişti în care să crezi (deoarece un artist ajunge precum un cocoş la 10 găini) ci pentru că nu mai există destui spectatori. Şi cum arta are două componente  artistul şi spectatorul/privitorul/auditoriul precum cele două sexe au nevoie să se contopească şi să-şi amestece genele în actul creaţiei tot astfel sărăcirea genomului spectatorului duce orice formă de artă spre sărăcire genetică şi deci alienare.
Arta (dincolo de circ) a fost întotdeauna destinată elitelor care erau capabile să desăvârşească opera artistului prin mai mult decât simpla contemplare (tâmpă). Orice lucrare de artă este desăvârşită prin reverberaţia armonică (sau nu) a privitorului. Arta nu străluceşte, nu iese în evidenţă din griul uniform al realităţii cognoscibile decât prin vibraţia emoţională, spirituală şi chiar cea umoral-cerebrală.
În acest context non-arta este artă. Datorită  nevoii de a trece de globul ocular obosit al privitorului şi a pătrunde la un alt nivel, artistul a gândit că arta trebuie să şocheze. Uneori chiar mai mult decât era necesar şi asta pentru că nu se putea determina fin pragul de sensibilitate al receptorului.
Nevoia aceasta a fost simţită prima dată la începutul secolului XX şi o seamă de curente au luat naştere printre altele şi mulţumită avansului tehnicii şi tehnologiei.
Da, este fără îndoială vorba de Dadaism şi conceptul de „ready made”. Unii dintre exponenţii acestui curent cu viaţă scurtă (1916-1922) au dus la forme aparent exagerate de manifestare.
Dar, în definitiv, după cum este exprimat şi în manifestul Dadaist, fiecare individ, fie parte a artiştilor, fie a receptorilor de artă, este îndreptăţit la propriul boom-boom.
Într-o manieră aparent pompieristică Dadaismul afirmă şi neagă, aprobă şi dezabprobă, rupe şi leagă, aşează şi răstoarnă (poate de aceea a ars precum un foc de paie).
Dadaismul este echivalentul „datului cu tifla” celor care şi-au pierdut capacitatea de a rămâne uimiţi şi care acceptă interpretările superficiale, evidente şi convenţionale.
Unul dintre exponenţii săi (pentru o perioadă din viaţa Dadaismului) a fost şi rămâne Marcel Duchamp.
Afinitatea te poate apleca spre căutare iar căutarea spre cunoaştere şi poate că personal, ceea ce spune Marcel Duchamp îmi pare a fi:
  • Arta este făcută pentru a fi gândită dar nu luată prea mult în serios. Logodnica despuiată de proprii ei celibatari şi încă, o poveste fără sfârşit atât timp cât există povestitori şi ascultători.
  • Arta este un joc (de şah),
  • Arta este studiu Nu descendant un escalier no. 2

  • Arta este o căutare permanentă Rrose Sélavy (Man Ray),

Arta este un experiment care nu trebuie să aibă în mod necesar un scop ultim.
  • Arta este o formă de manifestare erotică plină de mister. Feuille de vigne femelle


  • Arta este o farsă Objet-dard

  • Arta este ceea ce în final suntem Prière de toucher.

luni, 13 septembrie 2010

Reclamă Dedeman...

El: mai adie încă mirosul tău în sufletul meu... şi încă mai sunt umbre ale chipului tău în inima mea...
Ea încerca să dea cu buretele... iar el să redea încă culoare imaginii...

Nu-i aşa că dacă iubirile ar veni cu certificat de garanţie le-am schimba precum telefoanele mobile?

Lui Duchamp i-ar fi plăcut...

Maestrul spunea că mai trebuie să şi glumim... ţi-ar fi plăcut cu siguranţă un loc în care lenea e ridicată la rangul nu de artă precum te-ai străduit ci de poruncă.


duminică, 12 septembrie 2010

Menire

Se caută un loc...
Un loc bun!
Apoi se ia o sămânţă...
O sămânţă bună!
În acest loc bun se însămânţează sămânţa bună...
Cu mâna de însămânţează!
Apoi se acoperă...
Cu timpul răbdării se acoperă!
Mai apoi dar fără tăgadă se udă...
Cu sudoare şi lacrimi se udă!
Apoi...
Fără a se aştepta Miracolul...
Se priveşte...
În Linişte se priveşte...
Lumina ce va să apară.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Quo vadis...

Şi acum... Încotro?
Orice drum începe cu un pas... dar înainte de toate trebuie să înceapă cu un moment de reflecţie. Înainte de a porni, aşează-te!

Până acum, aceşti ochi s-au bucurat de frumuseţea toamnei
De şaizecişişase de ori...
Nu le cere mai mult.
Mai bine ascultă zgomotul produs de pini
Atunci când vântul nu bate deloc.

Sixty-six times have these eyes beheld
the loveliness of Autumn...
Ask no more.
Only listen to the sound of the pines
when no wind stirs.



Ryonen 1797-?

vineri, 10 septembrie 2010

Bla, bla, bla... adică justificări şi scuze (lamentabile) de început...

Detest blogurile! De fapt, nu am vizitat prea multe până acum şi prea puţine mi-au captat
atenţia întratât încât să le accesez în mod repetat. Cred că nu există decât unul
la care m-am învrednicit (cu mult timp în urmă) să postez (legat de MLM) iar proprietarului i-au picat cu tronc comentariile mele.

În clipa asta se înghesuie şi îmburdă în mine prea multe idei, justificări şi fire arborescente privind începutul aşa că înainte de ajunge de la fire la scame încerc să păstrez firul narativ-justificativ hotărât anterior. Deci, blogul de faţă nu are alt scop decât de a păstra gândurile (prea multe) ce
caută să iasă şi nu au unde a se pierde prin mărturisire întru uitare. Ca urmare acest blog nu este creat spre a fi citit! Nu vreau să ajung a fi numit blogger, nu vreau să devin un tip popular (îmi plac lumile şi universurile mici). Nu am aversiuni, nu am antipatii şi nici duşmani (ştiuţi). Şi aşa vreau să şi rămână! În schimb am prea multe pasiuni (nenumite pentru prezent să rămână!)

Prin urmare acesta este un spaţiu public nedemocratic! (E suficient de mare netu'). You have been warned!
La acest moment, singurul lucru cert privind blogul e primul post. Pe care l-am hotărât cu ceva timp în urmă. Pentru necunoscuţi şi cei înclinaţi spre superficialitate (cui îi pasă dealtfel de ei) doar o notă: Nu sunt renăscut :) şi nici nu simt nevoia de asta pentru a-mi căuta permanent efemera-mi menire.





You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down


Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down


Well my goodness gracious let me tell you the news
My head's been wet with the midnight dew
I've been down on bended knee talkin' to the man from Galilee
He spoke to me in the voice so sweet
I thought I heard the shuffle of the angel's feet
He called my name and my heart stood still
When he said, "John go do My will!"

Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down


You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down


Well you may throw your rock and hide your hand
Workin' in the dark against your fellow man
But as sure as God made black and white
What's done in the dark will be brought to the light


You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down


Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut you down
Tell 'em that God's gonna cut you down
Tell 'em that God's gonna cut you down