O tempora o mores!

Cineva apropiat cât se poate mi-a spus (dar nu aici): "timpul ne scapă printre degete şi nu-l putem opri, dar încercăm să nu-l risipim pe cel care ne-a mai rămas şi de aceea citim tot ce ne cade in mână."

Ia te uită ce mi-a picat mie azi pe ecranu' online (nu dau bani pe ziare că-s ecologist) şi cum m-am mai luminat eu astăzi:

O calugarita insarcinata, dintr-o reclama la inghetata, supara Papalitatea -oh Sanctă Papalitate cât ai decăzut... cu ani în urmă (doar cardinal fiind) condamnai în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (anterior cu cuvântul Incuiziţie în denumire) opiniile lui Anthony de Mello iar acum când ai ajuns "capo di tutti capi" te ocupi de pipitze frustrate cu fetiş.

 Lady Gaga, aproape dezbracata in aeroport -mă întreb ce se vedea şi ce era ascuns privirii. Inteligenţa, decenţa şi cultura sigur erau de nezărit. Şi asta ţi-o zice Alehandro (Roberto făcea poze).

Traficanti englezi au vandut virgine milionarilor arabi-de unde se vede că în contemporaneitate diferenţele între creştinism şi islamism încep să se şteargă.

Anca Turcasiu a pozat sexy la 40 de ani -mai sunt şi altele care au făcut asta la vârsta maturităţii. Bine ai venit în rândul MILF dragă Anca.

Trei spectatori au lesinat in timp ce vizionau "127 hours" -păi după atâtea ore de vizionare ce aţi fi vrut? Ecranizaţi toate întâmplările dramatice şi tragice ale acestei lumi şi sigur dispare problema suprapopulării.

Violul, una dintre infractiunile cel mai putin pedepsite din SUA -doar acolo?


Franta a hotarat: NU valului islamic in public! - cine e Franţa? "Jamais couche avec..." ar spune un pamfetar televizat. Nu-i aşa că Dumnezeu e numai unul şi e de partea noastră? Şi asta se întâmplă acolo unde s-a auzit: "Liberte, Fraternite, Egalite" -accentele au dispărut şi au devenit ascuns extremiste sub niqab-ul democraţiei occidentale.

Cardinal german: Marea Britanie este o "tara de Lumea a Treia" şi cică: "In Anglia s-a raspandit un neo-ateism agresiv" -păi dacă Papalitatea se topeşte precum îngheţata la reclamele cu fetiş de credinţă cine să se mai ocupe?
Elvetienii despre Cluj-Napoca: "Saracie ca in Africa de Sud" -acu' unde e mai bine? În Marea Britanie sau la Cluj Napoca? Cică elveţienii au venit pentru o confuntare sportivă şi nu pentru denigrări elitiste.


Fanii M. Jackson, taxati pentru florile depuse la mormant -e vreun sfânt care se ocupă de finanţe? Taxe pe pioşenie, admiraţie, recunoştinţă şi se rezolvă toate. Dar parcă văd că îşi bagă guvernul lui Boc coada...


Şi hai să închei cu o veste bună. S-a măsurat, verificat şi dovedit că: O strangere de mana creste speranta de viata
Cercetatorii britanici de la Medical Research Council sunt de parere ca persoanele in varsta care se saluta printr-o strangere de mana ferma si care merg cu un pas alert traiesc mai mult decat persoanele din aceeasi transa de varsta care sunt mai putin energice.
Pensionarii noştrii au pasul alert când merg să-şi plătească lumina, gazul, cablul, telefonul, dările şi să-şi ia medicamentele de teamă să nu se scumpească.
Iar strângerile de mână vin de la orânduire. Şi să mai zici că guvernanţii n-au grijă de bătrâni...

Mai bine deschid o carte de-a lui Coelho, Sandra Brown sau Horia Roman Patapievici (am terminat aceeaşi facultate, nu-i decât cu 10 ani mai mare decât mine şi a scris cică despre defecte şi impurităţi)...
sau, şi mai bine, mă pun să ascult Liniştea şi să privesc Lumina.

They don't make them like they used to...

They don't make them like they used to...
Întâmplător sau nu astăzi a reînceput şcoala pentru unii ;)...
Şi s-a vorbit mult despre film...
Coincidenţa face ca în aceeaşi (astă) seară văd un film care merită văzut... Wait Until Dark ...iar în intrigă să aibă un rol şi fotografia.
Da! They don't make them like they used to...
Şi nu mă refer aici la automobile, nici la filme (deşi aserţiunea rămâne cu valoare de adevăr)...
Orice opinie n-ar fi decât o palidă, şi vulgar trivială articulare ce nu poate descrie pe cineva care a purtat numele de Audrey Hepburn.
Dăscăliţa mea de limba şi literatura română afirma că nu avem timp suficient pentru a citi cărţile bune, nici pe cele foarte bune ci doar pe cele excepţionale.
Şi atunci... de ce ne pierdem timpul cu chestii 3D?

P.S. Am afirmat deseori că tehnologia ucide (despre asta e timp altădată).

Arta este pe moarte!

Arta este pe moarte!

Asta nu pentru că nu ar mai exista destui artişti în care să crezi (deoarece un artist ajunge precum un cocoş la 10 găini) ci pentru că nu mai există destui spectatori. Şi cum arta are două componente  artistul şi spectatorul/privitorul/auditoriul precum cele două sexe au nevoie să se contopească şi să-şi amestece genele în actul creaţiei tot astfel sărăcirea genomului spectatorului duce orice formă de artă spre sărăcire genetică şi deci alienare.

Arta (dincolo de circ) a fost întotdeauna destinată elitelor care erau capabile să desăvârşească opera artistului prin mai mult decât simpla contemplare (tâmpă). Orice lucrare de artă este desăvârşită prin reverberaţia armonică (sau nu) a privitorului. Arta nu străluceşte, nu iese în evidenţă din griul uniform al realităţii cognoscibile decât prin vibraţia emoţională, spirituală şi chiar cea umoral-cerebrală.

În acest context non-arta este artă. Datorită  nevoii de a trece de globul ocular obosit al privitorului şi a pătrunde la un alt nivel, artistul a gândit că arta trebuie să şocheze. Uneori chiar mai mult decât era necesar şi asta pentru că nu se putea determina fin pragul de sensibilitate al receptorului.

Nevoia aceasta a fost simţită prima dată la începutul secolului XX şi o seamă de curente au luat naştere printre altele şi mulţumită avansului tehnicii şi tehnologiei.

Da, este fără îndoială vorba de Dadaism şi conceptul de „ready made”. Unii dintre exponenţii acestui curent cu viaţă scurtă (1916-1922) au dus la forme aparent exagerate de manifestare.

Dar, în definitiv, după cum este exprimat şi în manifestul Dadaist, fiecare individ, fie parte a artiştilor, fie a receptorilor de artă, este îndreptăţit la propriul boom-boom.

Într-o manieră aparent pompieristică Dadaismul afirmă şi neagă, aprobă şi dezabprobă, rupe şi leagă, aşează şi răstoarnă (poate de aceea a ars precum un foc de paie).

Dadaismul este echivalentul „datului cu tifla” celor care şi-au pierdut capacitatea de a rămâne uimiţi şi care acceptă interpretările superficiale, evidente şi convenţionale.

Unul dintre exponenţii săi (pentru o perioadă din viaţa Dadaismului) a fost şi rămâne Marcel Duchamp.

Afinitatea te poate apleca spre căutare iar căutarea spre cunoaştere şi poate că personal, ceea ce spune Marcel Duchamp îmi pare a fi:

• Arta este făcută pentru a fi gândită dar nu luată prea mult în serios. Logodnica despuiată de proprii ei celibatari şi încă, o poveste fără sfârşit atât timp cât există povestitori şi ascultători.
• Arta este un joc (de şah),
• Arta este studiu Nu descendant un escalier no. 2

• Arta este o căutare permanentă Rrose Sélavy (Man Ray),

Arta este un experiment care nu trebuie să aibă în mod necesar un scop ultim.

• Arta este o formă de manifestare erotică plină de mister. Feuille de vigne femelle

• Arta este o farsă Objet-dard

• Arta este ceea ce în final suntem Prière de toucher.

Reclamă Dedeman...

El: mai adie încă mirosul tău în sufletul meu... şi încă mai sunt umbre ale chipului tău în inima mea...
Ea încerca să dea cu buretele... iar el să redea încă culoare imaginii...

Nu-i aşa că dacă iubirile ar veni cu certificat de garanţie le-am schimba precum telefoanele mobile?

Lui Duchamp i-ar fi plăcut...

Maestrul spunea că mai trebuie să şi glumim... ţi-ar fi plăcut cu siguranţă un loc în care lenea e ridicată la rangul nu de artă precum te-ai străduit ci de poruncă.

Menire

Se caută un loc...
Un loc bun!
Apoi se ia o sămânţă...
O sămânţă bună!
În acest loc bun se însămânţează sămânţa bună...
Cu mâna de însămânţează!
Apoi se acoperă...
Cu timpul răbdării se acoperă!
Mai apoi dar fără tăgadă se udă...
Cu sudoare şi lacrimi se udă!
Apoi...
Fără a se aştepta Miracolul...
Se priveşte...
În Linişte se priveşte...
Lumina ce va să apară.