Non li fanno piu come quelli che hanno fatto una volta... (edizzione italiana)

They don't make them like they used to... (edizzione italiana)...
În traducere liberă: Lady Gaga eat my meat and meanwhile listen to this!
Questo è l piu difficile da scrivere mai...
Într-o lume a feisbuc-ului în care comentariu' suprem e dat de onomatopee precum: Ooaaaaiii, jdiuuu, cuuteee, cooool, nice şi într-o lume în care e o mândrie ca şi playback-ul să îţi iese fals, mult prea rar, spre deloc, ne mai putem aduce aminte că muzica era muzică, filmul era film, că arta era artă iar artistul era artist (şi nu VIP). Menirea era de a sădi, de a crea reverberaţii, de a răscoli şi a aduce la suprafaţă ceea ce ne poate ridica dincolo şi peste ceea ce am fost înainte de clipa în care simţurile ne-au fost atinse de creaţia artistului.
Am mai spus-o: Tehnologia dezumanizează! Şi deci, înstrăinează. Decadenţa e un termen prea blând când creşte exponenţial ajungând decădere!
Numai respectul pentru Doamnele (şi nu Lady-urile) din clip-urile de mai jos mă face să mă opresc (deocamdată) aici...
Concluzii sunt destule...
Internetul e redundant când vine vorba de propagarea în spaţiu a artei dar util când vine vorba de propagarea în timp...
Ca să comunici ce gândeşti şi ce simţi n-ai neapărată nevoie de o conexiune wide band.
Nu-i aşa că întradevăr alb-negru spune de multe ori decât true color-ul vulgar explicit? (Cu dedicaţie colegilor de la foto-film (pe principiul "Less is more")


Gigliola Cinquetti

Pentru cei care au dubii că a existat artă înainte de playback (aceeaşi piesă "live"): http://www.youtube.com/watch?v=2LYf3m8XRIU
Şi pentru cei pe nume Toma (aceeaşi piesă "unplugged"= "senza rette"): http://www.youtube.com/watch?v=kjxdWqYuFQ8
Pentru cei care nu ştiu italiană dar pretind că ştiu spaniolă: (aceeaşi piesă, altă limbă)http://www.youtube.com/watch?v=6D1E66VxvN8

La seconda Donna (un "dop" de fată:   Rita Pavone)











Cui îi pasă dăcă am convins pe cineva...
Un gând însă către cineva (drag mie) care s-ar putea să-şi reamintească vara lui 1976, la Hanul Haiducilor de lângă de Mamaia... (un pirat şi o sirenă "frumoasă"... îţi mai aminteşti?... e drept, piesa era în engleză "Those Where the Days") Îţi mulţumesc! (pentru cel care sunt şi m-ai ajutat a fi:
Io non cambio mai
No, non cambio mai!)






Corolar:
Che fatica essere uomini!

Postludiu la Menire

Am fost întrebat dacă rândurile din Menire "mi-au venit mie" sau m-am inspirat...
Am răspuns că mi le-am adus aminte dintr-o viaţă anterioară.
Astăzi cred că am găsit răspunsul print-un "banc" citit în urmă cu mai bine de 2 ani:
O femeie a visat că intră într-un magazin complet nou şi, spre surpriza ei, îl întalneşte pe Dumenzeu la caserie.
-Ce vinzi acolo? l-a întrebat ea.
-Tot ce îţi poate dori inima, i-a răspuns Dumnezeu.
Nevenindu-i să îşi creadă urechilor, femeia s-a decis să ceară cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinţă umană.
-Doresc pace interioară, iubire, fericire, înţelepciune şi eliberarea de teamaă a spus ea.
Apoi, dupa ce s-a mai gândit, a adăugat:
-Nu doar pentru mine. Pentru toţi oamenii de pe pamânt.
Dumnezeu a zâmbit:
-Cred ca m-ai înţeles greşit draga mea. Noi nu vindem fructe aici, doar seminţe.
....
Deci probabil că cineva a semănat (atunci, la momentul lecturii) o sămânţă... în mine.

Imagini disparate...

Titlul înşelător (bun de serial) vrea de fapt să spună că habar n-am cum aş putea să leg ideile postului de faţă.
Astăzi am avut în sfârşit curs foto şi nu s-a vorbit despre film. Respiro deci...
Pe lângă idei disparate am şi întrebări al căror singur numitor comun e cursul de fotografie.
Mă întreb deci (şi am să îl întreb pe prof, în cadru privat) de unde îi vin ideile de teme pe care ni le dă/impune.
Deci:
Cum poţi cere unui mizantrop (a se citi: fost iubitor de oameni) cu doi câini să realizeze imagini cu tema "Omul de lângă mine"?
Cum poţi cere unui Scorpion iubitor de lumină şi căldură să imortalizeze "Toamna"? (Noroc că nu se dau note că aş fi luat 3 anul trecut.)
Anul ăsta altă dandana... "A ruginit frunza din vii". Păi când am văzut eu după practica din facultate (86-87) vreo vie ca să mă conving şi să conving imagistic că e întradevăr ruginie frunza? Eu văd doar raftul cu vin din supermarket (unde fotografiatul e interzis).
Altă temă la care restanţieri suntem toţi... "Autoportret" Aici ar merge o compoziţie: găleată de apă, un pumn de ţărână şi un chibrit fumegând.
Ne-a dat şi tema proiectului de sfârşit de an: "Proverbe" Musai româneşti!
Nu-i vorba... sunt destule şi idee am... da' unde să mai găsesc eu o covăsărie? (Ooops... aici s-a împiedicat şi dexonline-ul... care ştie de covaci da' nu ştie cum îi spune locului unde bate el fierul cald).
Mai am de întrebat... de exemplu dacă după terminarea şcolii, cu diploma în mână pot să deşart cu năduf câteva chestiuni legate de patronajul CJT-ului Timiş.
Cică de mâine, până sâmbătă nu mai plouă... dacă nu scot o idee de scenariu de Oscar care să mă ţină ocupat până luni am să-i întreb pe colegii foarte sociabili dacă nu vor să degustăm în weekend frunza ruginie de la Recaş. ;)