Răbdarea şi perseverenţa la români...

Am uitat că înainte de Halloween cu bostani de import, Moş Niculaie, controlor de bocanci şi împodobitor de nuieluşe, Crăciunul furat de zama neagră cu costum roşu şi berea albastră, ediţie specială, e sezonul pupatului. Zi marcantă şi definitorie a poporului, neamului şi naţiei. Pupatului de moaşte. Românii sunt foarte răbdători, stau la cozi mai bine de 24 de ore. Dacă nu ar fi existat, sigur ei ar fi inventat coada. Ce alt fir conducător ar putea avea tăt neamu' lor dacă nu o coadă? Românii sunt şi foarte perseverenţi... Dacă pupă nişte moaşte (fragmente anatomice incomplete, mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai rău conservate arhaic, cu provenienţă netrasabilă conform ISO) şi nu li se împlineşte ruga mai vin şi la anu'... Şi peste doi ani... Şi peste 10-11... Stau la aceeaşi coadă ineptă, inutilă dar plini de credinţă că dacă n-a avut efect ani de zile la rând va avea acum. În tot acest timp se gândesc şi caută căi de fentare a cozii pentru la anu'. Trebuie doar să crezi, să ai credinţă că repetarea fără efect a aceleiaşi acţiuni va duce totuşi, o dată, în final, la rezultate diferite. Prostie? Nebunie? Doamne, asta-i blasfemie! Perseverenţă Doamne! Dacă e frig şi plouă se cheamă că sunt puşi la încercare. Că şi-au uitat umbrela acasă şi termosul în tren. Dacă e vreme frumoasă se gândesc că au cărat de pomană şuba, umbrela, termosu' şi nu-s vrednici de ploaie şi frig. Un soi de autoflagelare atelectuală... P.S. În lumea mea încăpem toţi. Şi ca să nu tragă unii concluzii tâmpite... şi în lumea Lui, la fel. P.P.S. Dacă aş fi antreprenor online aş spune: Dacă ţi-a plăcut dă Like. Dacă ţi-a plăcut şi vrei să le placă şi altora dă Like şi Share. Abonamente încă nu vindem... Pace vouă!