Let's Do It Romania! Debriefing...

Va exista cu siguranţă o statistică privind numarul de gropi de gunoi lichidate total sau parţial, numărul de saci de gunoi umpluţi de nesimţirea semenilor şi efortul nostru reparator, volumul total adunat şi numărul final de participanţi. Pentru asta vor exista comunicate de presă şi suficiente declaraţii.
Există însă ceva mai important decât cifrele seci ale statisticii...
Inerţilor le-am demonstrat că lucrurile pot să se mişte şi că există destulă forţă şi energie în noi pentru a muta literalmente munţii din loc!
Blazaţilor (cu mizeria) le-am dovedit că putem trece peste orgoliu ori mândrie şi că respectul de sine nu ne scade atunci când îndreptăm ce au greşit alţii! Astăzi între noi, necunoscuţii care au susţinut şi participat la Let's Do It Romania! nu au existat bariere de vârstă, educaţie şi status social! Prieteni şi cetăţeni eco-conştienţi ai lumii.
Scepticilor le-am arătat că se poate!
Şi da, tuturor le-am demonstrat că există loc şi timp pentru o schimbare de atitudine (de departe cel mai important lucru)! Locul e aici iar timpul e acum! Pentru noi, pentru cei ce vor veni după noi şi pentru tărâmul acesta numit România!
Iar la nevoie o vom dovedi încă o dată... şi încă o dată, de câte ori va fi nevoie!
Bravo România!

Link: Let's Do It Romania! în judeţul Timiş

Au mai rămas 3 zile...

People are people...

Bănănăream zilele trecute pe YouTube şi cuprins de o anume nostalgie am ajuns la imnul unei foste republici yugoslave (pentru prietenii care deşi sunt yugonostalgici declaraţi, să stea liniştiţi... ascultasem imnul altei republici înainte ;)... şi încă, începusem de la Hej Sloveni a cărei melodie, din câte ştiu, este şi acum imnul Poloniei (mai lent şi mai accentuat). (Despre interferenţele culturale care le simt în acest spaţiu blagoslovit altă dată pentru că ar fi mult prea mult de deşertat.)
Şi e o anume atmosferă la comment-urile clipurilor de acest gen. Ceva de genul:
Srbi i Hrvati su braća, koliko god vam to gnusno bilo... Pozdrav svima!
Numai că se găsi unul...
One day Hungary and Croatia will march against the Sebian turd. And then we will get back our Glorius thousand year old Great Hungary. And just because it would be called Great Hungary, does not mean that Croatia would not exsist any more.
Ce puteam să-i răspund?
You schmuck! Pozdrav iz Timisoara. Glup si ko kurac!
Da' bipedu' de dincolo de Tisa are ceva tupeu în pârţ şi îmi răspunde:
Its Temesvar you assholle. Hello from Hungary, Croatia
Acu' să-l învăţ eu ce nu l-a învăţat mă-sa?
Haide să mai fac o încercare:
Temesvar e măta! Look up for Castrum  Timisensis. We can keep this up forever (to a bitter end). You and I are mere mortals...it's not our name but our attitude & acts that define us. And only great selfish and unegocentric people with clear eyes and opened minds built such great places like Budapest, Belgrade, Temesvar or Zagreb. Nationalism or extremism it's not the way to go and grow but a sure path to grieve and sorrow...Clear your mind and see the most beautiful cultural interferences that appeared & are still growing in this geographic area. My dear
schmuck! :)  (look at Timisoara demographics on Wikipedia and realise that we should get along just fine or better yet, don't (ever) define yourself by nationality)

Salutări tuturor! Pozdrav svima/Поздрав свима! Köszöntjük minden!

(link extern versuri)

Eat this!

Aveam cu ceva timp în urmă intenţia de a deşerta impactul pe care l-au avut imaginile lui Tommaso Ausili asupra mea. Şi asta pentru că e vorba de fotografie dar încă prea cuminte pentru mine.

M-am abţinut deci... după cum am făcut-o şi în ceea ce priveşte clipurile de pe OneEarth.org (sub pretextul că sunt  netitrate în limba română).
Se pare însă că cineva a simţit asta... şi mi-a trimis un link însoţit de îndoiala că ar fi bine să urmăresc întregul film.
Trăim într-o lume superficială, egoistă şi alienarea indusă de deşertăciunea traiului zilnic nu are cum să ajungă la esenţă (eu am depăşit deja etapa iluziei)...
Nu mă sfiiesc a spune că de-a lungul vizionării m-am gândit repetat la două persoane pe care le cunosc. N-am să spun care...
E prea lung filmul... aşa că nu mă aştept ca cineva cunoscut (ori necunoscut) mie să aibă răbdarea de a-l urmări până la capăt (dar sămânţa a fost plantată indiferent de cine are îndrăzneala de a o privi).
Culegem ce am semănat. Şi încă... Suntem ceea ce mâncăm!
Eat this! (sau egal de mai jos)