Ca de obicei, ni se serveşte circ (că pâine rămâne prea puţină după ce se înfruptă dulăii de la putere). Ştirile despre maidanezi nasc cele mai numeroase şi cele mai controversate discuţii de pe forumuri.
Şi cum dulăii puterii sunt dintre cei care ştiu doar să latre pentru spectacolul nostru, nouă nu ne mai rămâne decât să ne dezbinăm... să ne împărţim în două haite şi să ne certăm şi porcăluim după cum ne şade bine (poate unii aşteaptă să ne şi sfâşiem).
Rezolvarea e una tipic românească: "Să îi ia acasă!". Cu alte cuvinte: "Nu ştiu, nu mă interesează, nu mă implic, mă doare-n cot (chiar dacă n-am fost muşcat) dar vreau problema rezolvată". Ăsta e corul căţelandrilor fără vină. O parte dintre ei îşi arată colţii lătrând încurajaţi de alţii din haită: Să fie ucişi! Eutanasiaţi! Exterminaţi! Dar nici unul nu face un pas în faţă... să se ofere el să-i ucidă
(Crima trebuie să fie făptuită departe de ochii lumii... să fie igienică precum un pui frumos ambalat pe raftul supermarket-ului).
Dacă unii le aruncă maidanezilor mâncare de ce ceilalţi, cei oripilaţi de îngrozitoarele crime comise de câini (incomensurabil mai puţine decât accidentele rutiere, decât omuciderile pentru un pumn de arginţi, decât violurile, decât maltratările copiilor şi traficul de carne vie) nu iau problema asupra lor? Şi rezolvarea deopotrivă! Să-i ucidă privindu-şi în ochi victimele. Pot începe cu căţeii abandonaţi de proprietarii iresponsabili care nu şi-au sterilizat patrupedele.
Un câine nu e o jucărie sau un bun de care te poţi descotorosi după bunul plac! A avea un câine nu e un privilegiu ci în primul rând o responsabilitate. Şi cum toţi suntem aici, şi noi, şi câinii, responsabilitatea ne revine.
Soluţii există ca dovadă că alte ţări n-au problema asta. Dar nici multe altele cu care noi trăim de două decenii. Probabil că omenia, consecvenţa/perseverenţa, determinarea şi responsabilitatea sunt doar câteva premise... Ţi-ai găsit! Cu dulăii de la putere şi haimanalele rătăcite prin blocuri în care răsună manele?
