joi, 28 octombrie 2010

Temă la disciplina film

Avem temă la disciplina "Film". Prietenii ştiu că îmi place mai mult fotografia... din mai multe motive.
Pentru că sunt o fire mai contemplativă, pentru că fotografia poate fi făcută în solitudine creativă, pentru că filmul dezvăluie mai mult decât o fracţiune imortalizată şi deci, ca orice mărturisire limitează fiind supusă uitării, pentru că o fotografie nu poate fi povestită (Îl ştii! Ăla de respira greu...)

Aşa că... ceea ce urmează nu e nici scenariu, nici plan filmic, nici... da' e ceva. Se numeşte: ETICHETE

INT. Fade In
Hol luxos, sobru cu planul strâns al unei uşi deschise masive din lemn natural nobil lăcuit cu o plachetă aurie (indescifrabilă).
TILT  în sus + DOLLY înfăţişează parchetul lucios şi preţios (cu inserţii de lemn nobil) până ajunge la un birou din lemn masiv pe care se află papetărie elegantă în spatele căruia se află un scaun masiv tapiţat în piele verde „imperial”.
Pe peretele din spatele biroului, în bibliotecă se află aliniate perfect şiruri de cărţi legate elegant, identice ca aspect (cu volumele numerotate).
PAN STÂNGA
În dreptul uneia dintre ferestrele înalte, aflat cu spatele, se află un personaj între două vârste, înalt, cu o statură ce denotă siguranţă de sine, îmbrăcat în costum sobru, elegant, scump. Se bâţâie nerăbdător pe picioare.
OFF (dreapta) se aude un zăngănit de scule trântite într-o cutie.
PAN DREAPTA care dezvăluie încă o dată preţiozitatea mobilierului, a bibliotecii şi obiectelor din încăpere.
Scena se opreşte în cadrul unei uşi aflată pe peretele din dreapta.
CUT
INT. (sala de baie)
Încăperea la care se opreşte scena anterioară se relevă a fi o sală de baie la fel de elegantă precum biroul. Cadru dominat de WC.
În poziţie ghemuită, cu spatele către cameră se află un instalator (într-o salopetă albastră, destul de murdară, care închide cutia cu scule şi apoi prim plan pe mâna care pune un facturier pe marginea postamentului de marmură al lavoarului. Mâna stângă deschide facturierul, şi ţine facturile deja folosite în timp ce mâna dreaptă începe să scrie la rubrica Client: Cabinet av....

OFF (stânga -o voce uşor nervoasă):
E gata?
INSTALATORUL:
Da, într-o clipă.
CUT
INT. (biroul)
PAN spre dreapta urmăreşte personajul elegant parcurgând grăbit spaţiul de la fereastră către birou.
Ajuns la birou camera surprinde instalatorul care cu facturierul în mână parcurge spaţiul de la sala de baie până la birou.
Instalatorul depune facturierul deschis pe birou împingându-l uşor către celălalt personaj.
Personajul în costum, uşor nerăbdător se apleacă luând un stilou scump de pe birou şi dă semneze factura.
AVOCAT (Surprins, perplex, iritat, uşor aplecat asupra facturii exclamă):
Hei! Atât de mult? Nici chiar eu, ca avocat (cu renume) nu câştig atât într-o oră!
INSTALATORUL:
Nici eu nu câştigam atâta când eram avocat.

Carton! (Teanc de bani cu 2 cărţi de vizită alăturate, una de avocat şi una de instalator pe care se face ZOOM IN şi FADE OUT)

THE END

miercuri, 27 octombrie 2010

Addagio...

Promiteam cu două posturi mai jos că voi reveni cu un addagio legat de menirea actului artistic şi trebuinţa de simţuri pentru a putea percepe conştient (pentru că doar astfel apare transformarea şi devenirea personală a receptorului creaţiei -lent dar cu destul ritm al inimii deschise).

If the eye is unobstructed the result is sight.
If the ears is unobstructed the result is hearing.
If the nose is unobstructed the result is a sense of smell.
If the mouth is unobstructed the result is a sense of taste.
If the mind is unobstructed the result is wisdom.
When you drop those barriers that you have erected thru your concepts and conditionings...
Wisdom is not something acquired! Wisdom is not experience!
Wisdom comes from not being influenced by experience. Wisdom is not applying yesterday's solutions to today's problems.
....
When the heart is unobstructed the result is LOVE.


Ce mă mai mănâncă buricele degetelor să comentez (în special a 2-a parte)... dar aş părea maliţios unora/multora...
Dar poate că astfel o să trecem de faza întrebării: Ce a vrut să spună autorul? şi vom ajunge la acel Ahaa... atât de necesar.

(citatul vine din orient dar a fost relevat şi adăugit de către Anthony de Mello) 
Dacă ochii nu sunt acoperiţi rezultatul e vederea.
Dacă urechile nu sunt acoperite rezultatul e auzul.
Dacă nasul nu e înfundat rezultatul e simţul mirosului.
Dacă gura nu îţi e acoperită rezultatul e simţul gustului.
Când dărâmi bariele pe care le-ai ridicat prin (propriile) preconcepţii şi condiţionări...
Înţelepciunea nu e ceva care se obţine! Înţelepciunea nu înseamnă experienţă!
Înţelepciunea vine când nu eşti influenţat de experienţă. Înţelepciunea nu înseamnă aplicarea soluţiilor de ieri la problemele de astăzi. 

marți, 26 octombrie 2010

Impardonabila erată...

Mă rog şi sper a-mi fi iertată uitarea şi scăparea...
Fără a se vrea o circumstanţă atenuantă... dar piesa şi interpreta acesteia oricum meritau o menţiune separată.
Ce ironie... arta începe acolo unde Goagălu' mai că se împiedică... în zadar am căutat autorul textului (noroc cu cd-ul "Împreună de 40 de ani" al Dacia şi Electrecord).
Muzica: Vasile Vasilache jr., Versuri: Flavia Buref. An: 1966... piesa a fost distinsă şi cu "Cerbul de Bronz" la Braşov (Kalinka (Belgia))


E multă vreme de când ploaia ne-a-ndrăgit
Din prima seară chiar un parc ne-a dăruit
Atâta i-a speriat pe toţi cu stropii grei,
Că ne-a fãcut stăpâni pe parc şi pe alei.
Ce fericiţi copacii uzi îi scuturam,
Ca doi copii desculţi prin ploaie alergam.

Refren: Ploaia dansa împreună cu noi,
Se-nveselea când râdeam amândoi..
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe feţe citea cât de mult ne iubim.

Ploaia glumea lunecând printre noi
Ploaia visa când tăceam amândoi
Şi ne şoptea că nimic nu-i prea mult,
Nici prea greu
Dacă vrem dragostea
Să dureze mereu.

În ziua-n care din nimicuri ne-am certat,
A fost o clipă când iubirea ne-am uitat
Şi pentru-o, vorbă drumul ni s-a despãrţit
Dar ploaia caldă ne-a oprit şi dojenit.
Stropii grãbiţi urmele paşilor ştergeau
De fericire ochii umezï surâdeau.

Ca o (altă) ironie... versurile şi compoziţia aceasta n-au nevoie de copyright... pentru că  oricum nu se (mai) găseşte o voce pe măsura lor...
.......................
Undeva chiar trebuie să închei... futila (nu-mi fac iluzii) argumentaţie... şi o fac astfel...





luni, 25 octombrie 2010

Nu le mai fac cum le făceau odată... (ediţia în limba română)

Am căutat pe Goagăl Anda Călugăreanu şi am dat peste Anda Adam. Relevant şi cinic, nu?

Unii dintre colegi ştiu că la unul dintre cursuri (natură statică) cineva a adus o portocală... Şi asta a fost îndeajuns să-mi provoace un blocaj... Acel sentiment obsesiv când îţi aminteşti doar două-trei versuri ale unui şlagăr şi pe care le tot fredonezi până când înfrigurat ajungi să asculţi piesa care îţi crează frustranta obsesie...
Pentru necunoscători, şlagărul este acea piesa muzicală care, pare de necrezut dar e adevărat, poate fi fredonată (fără un Intel QuadCore, Cubase şi FruttyLoop). Genul este aproape defunct, ucis de binefacerile tehnologiei şi a marketingului muzical.

Coincidenţă, am aflat din statusul de pe feisbuc al Andei Adam că "Îmi place pe masa de la bucătărie..."
Trebuie să recunosc că şi mie! Să gătesc şi să mănânc! Cu siguranţă că draga de Anda cunoaşte cel de-al doilea termen dar cu gătitul am dubii mari. Dacă vrea să îmi demonstreze contrariul n-are decât să vină să o facă pe masa mea DIN bucătărie (2x3m)... eventual cântând Bandiera rossa (la cât elan are o piesă ca asta e numai bună). Sau poate Marşul brigadierului...
Până atunci însă ea să exerseze iar noi să fredonăm...

Şi încă...




No dară... pentru cel de mai jos adunaţi o duzină de Cray-uri şi două de ingineri de sunet... şi pentru că n-o să vă iasă decât nişte onomatopee... ascultaţi o melodie (Horia Moculescu), un TEXT (Puiu Maximilian) şi o voce (Mihaela Mihai).


M-a întrebat o colegă astăzi... "Ce fotomodel preferi (ca să ştiu ce să-ţi caut)?" Ai intuit bine Cami... crezi că se mai găseşte aşa ceva?

Pentru moment nu ştiu încotro va merge acest: "They don't make them like they used to!" (Probabil că tot despre muzică va fi vorba dar vom schimba sexul).

Ni se spune în mod repetat că fotografia e o artă cu un singur autor iar filmul este o operă colectivă. La fel şi muzica (pentru mase) care suferă cea mai rapidă decădere... compozitor, textier, orchestrator, dirijor, interpret (şi da, şi sunetist) alcătuiesc un tot dedicat Menirii operei/actului artistic. Rămâne doar să ai ureche, ochi şi suflet (voi adăuga un addagio cu tâlc-LOL-la postul ăsta).

P.S. (11.01.2018) E frustrant şi hilar deodată să vezi cum Goagăl nu poate ascunde şi îngropa nestsemate... No meri dară pe...
https://youtu.be/5WhrWZ1jeD8