luni, 3 octombrie 2011

Poveste de iarnă (ce vine încă în fiecare an)...

Astăzi am căutat nişte rânduri pe care le-am scris (pe când încă scriam) despre doi ochi albaştri (cum altfel) care visau într-o noapte de dinainte de 1989 (când totul era încă liniştit de trist)... (poveste fictivă)
Evident că nu am găsit fiţuica cu pătrăţele rătăcită undeva între visare şi dorinţă dar mult prea departe de realitate...
Am găsit însă străduinţa mea de a înţelege o poveste de iarnă (de dinainte de Goagăl şi internet)...






În faţa teatrului Balşoi ore la rând te-am aşteptat...
Credinciosul tău ogar Berzoi lătra pe la porţi...
La minus 26 Moscova s-a scufundat în visare
Eu m-am topit precum zăpada când o pui în palme
Tamara, aşteptarea tare mă pălmuieşte...
Vântul nopţii albe şuieră... iar tu nu eşti de zărit...
 Tamara. niciodată n-a fost mai trist... măcar de-am fi fost undeva mai la sud...undeva... jos la sud...
Dar eu am fost tare cool şi nu m-am lăsat păcălit...
De le-a fost atât de frig şi marinarilor de pe Aurora
Chiar mai frumoasă decât Neva de-ai fi fost şi mai luxuriantă decât Ermitajul... nu te-ar fi aşteptat nici Gilbert Becaud pentru el ar fi fost o ruşine...
Tamara, aşteptarea tare mă oboseşte
Vântul nopţii albe şuieră... iar tu nu eşti de zărit...
 Tamara. niciodată n-a fost mai trist... măcar de-am fi fost undeva mai la sud... undeva... jos la sud...

Hvala Chaser!