Postludiu la Menire

Am fost întrebat dacă rândurile din Menire "mi-au venit mie" sau m-am inspirat...
Am răspuns că mi le-am adus aminte dintr-o viaţă anterioară.
Astăzi cred că am găsit răspunsul print-un "banc" citit în urmă cu mai bine de 2 ani:
O femeie a visat că intră într-un magazin complet nou şi, spre surpriza ei, îl întalneşte pe Dumenzeu la caserie.
-Ce vinzi acolo? l-a întrebat ea.
-Tot ce îţi poate dori inima, i-a răspuns Dumnezeu.
Nevenindu-i să îşi creadă urechilor, femeia s-a decis să ceară cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinţă umană.
-Doresc pace interioară, iubire, fericire, înţelepciune şi eliberarea de teamaă a spus ea.
Apoi, dupa ce s-a mai gândit, a adăugat:
-Nu doar pentru mine. Pentru toţi oamenii de pe pamânt.
Dumnezeu a zâmbit:
-Cred ca m-ai înţeles greşit draga mea. Noi nu vindem fructe aici, doar seminţe.
....
Deci probabil că cineva a semănat (atunci, la momentul lecturii) o sămânţă... în mine.