Ieri mi-am adus aminte (cât de mult prea târziu) de ce am fost unul dintre cei mulţi răguşiţi spectatori cu inima preaplină, ai Cenaclului...
Nu-i aşa că trepăduşilor zilei le e de neconceput măcar o zi de prea necesară linişte şi pioşenie (întru spălarea păcatului de nespălat)...
E trist să trebuiască o moarte pentru a mă întreba, pentru a ne întreba... Ce s-a întâmplat cu mine? Ce s-a întâmplat cu noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu