ROMANII NU SUNT TIGANI. Nu sunt nici...

ROMANII NU SUNT TIGANI!
În adevăr... Românii nu sunt ţigani! Nu sunt nici nemţi... nici englezi, nici americani, nici francezi şi nici italieni.
Nu sunt nici penticostali... nici manelişti... nu sunt nici elveţieni şi nici evrei...
Românii sunt (cine ar putea crede?) români.
Dar cine sunt aceşti români? Sunt eu, eşti tu, e vecinu' de la şapte, e vecina divorţată a cărei uşă iarăşi scârţâie... ba chiar şi măta e româncă de trăieşte în ţara fără autostradă ori de e dusă la cuconi sau la căpşuni...
Cine eşti tu? Ia o oglindă şi în reflexia ei întreabă-te! Nu! Nu, te întreba cine eşti tu! Ci ce ai făcut ca să fii tu!
Ce ai făcut de 20 de ani încoace, ori câţi vei fi având ca să fii tu?
Ai tăcut, ai înghţit rând pe rând găluşcă după găluşcă (uneori fierbinte, alteori călâie), ai privit la TeVe-ul "luat cu buletinu' " jinduind la plasma vecinului... uneori ai urcat la balcon să faci opinie publică şi ţi-a ieşit doar "dansul pinguinului"...
Din când în când, după datina dată de cei fără de neam, ţară şi făr' de Dumnezeu, te-ai înşirat la coada ce-ţi dădea iluzia puterii... Apoi (ruşinat ori meschin) te-ai ascuns... şi fără ca tu să ştii că totul rămâne consemnat... ai încercat într-un paleativ exces să-ţi justifici în primul rând ţie alegerea pe forumuri ori în petiţii semnate din fotoliu. Chiar dacă asta înseamnă invective către un necunoscut (ca şi tine).
Cine eşti tu? Tu eşti cel care a făcut tărâmul ăsta în care trăieşti (şi din care uneori, de silă, frică, teamă, laşitate ori chiar crimă, vrei să pleci).
Tu, eu, ţiganul din colţ... suntem oameni... sau ar trebui să fim.
Să nu saluţi nicodată un steag! (Să nu judeci după rasă/culoare, naţionalitate, sex, credinţă, convingeri politice... de fapt, SĂ NU JUDECI!)
Eu sunt în stare! Dar tu?

Circ...

Ca de obicei, ni se serveşte circ (că pâine rămâne prea puţină după ce se înfruptă dulăii de la putere). Ştirile despre maidanezi nasc cele mai numeroase şi cele mai controversate discuţii de pe forumuri.
Şi cum dulăii puterii sunt dintre cei care ştiu doar să latre pentru spectacolul nostru, nouă nu ne mai rămâne decât să ne dezbinăm... să ne împărţim în două haite şi să ne certăm şi porcăluim după cum ne şade bine (poate unii aşteaptă să ne şi sfâşiem).
Rezolvarea e una tipic românească: "Să îi ia acasă!". Cu alte cuvinte: "Nu ştiu, nu mă interesează, nu mă implic, mă doare-n cot (chiar dacă n-am fost muşcat) dar vreau problema rezolvată". Ăsta e corul căţelandrilor fără vină. O parte dintre ei îşi arată colţii lătrând încurajaţi de alţii din haită: Să fie ucişi! Eutanasiaţi! Exterminaţi! Dar nici unul nu face un pas în faţă... să se ofere el să-i ucidă
(Crima trebuie să fie făptuită departe de ochii lumii... să fie igienică precum un pui frumos ambalat pe raftul supermarket-ului).
Dacă unii le aruncă maidanezilor mâncare de ce ceilalţi, cei oripilaţi de îngrozitoarele crime comise de câini (incomensurabil mai puţine decât accidentele rutiere, decât omuciderile pentru un pumn de arginţi, decât violurile, decât maltratările copiilor şi traficul de carne vie) nu iau problema asupra lor? Şi rezolvarea deopotrivă! Să-i ucidă privindu-şi în ochi victimele. Pot începe cu căţeii abandonaţi de proprietarii iresponsabili care nu şi-au sterilizat patrupedele.
Un câine nu e o jucărie sau un bun de care te poţi descotorosi după bunul plac! A avea un câine nu e un privilegiu ci în primul rând o responsabilitate. Şi cum toţi suntem aici, şi noi, şi câinii, responsabilitatea ne revine.
Soluţii există ca dovadă că alte ţări n-au problema asta. Dar nici multe altele cu care noi trăim de două decenii. Probabil că omenia, consecvenţa/perseverenţa, determinarea şi responsabilitatea sunt doar câteva premise... Ţi-ai găsit! Cu dulăii de la putere şi haimanalele rătăcite prin blocuri în care răsună manele?

Poveste de iarnă (ce vine încă în fiecare an)...

Astăzi am căutat nişte rânduri pe care le-am scris (pe când încă scriam) despre doi ochi albaştri (cum altfel) care visau într-o noapte de dinainte de 1989 (când totul era încă liniştit de trist)... (poveste fictivă)
Evident că nu am găsit fiţuica cu pătrăţele rătăcită undeva între visare şi dorinţă dar mult prea departe de realitate...
Am găsit însă străduinţa mea de a înţelege o poveste de iarnă (de dinainte de Goagăl şi internet)...

În faţa teatrului Balşoi ore la rând te-am aşteptat...

Credinciosul tău ogar Berzoi lătra pe la porţi...

La minus 26 Moscova s-a scufundat în visare

Eu m-am topit precum zăpada când o pui în palme

Tamara, aşteptarea tare mă pălmuieşte...

Vântul nopţii albe şuieră... iar tu nu eşti de zărit...

 Tamara. niciodată n-a fost mai trist... măcar de-am fi fost undeva mai la sud...undeva... jos la sud...

Dar eu am fost tare cool şi nu m-am lăsat păcălit...

De le-a fost atât de frig şi marinarilor de pe Aurora

Chiar mai frumoasă decât Neva de-ai fi fost şi mai luxuriantă decât Ermitajul... nu te-ar fi aşteptat nici Gilbert Becaud pentru el ar fi fost o ruşine...

Tamara, aşteptarea tare mă oboseşte

Vântul nopţii albe şuieră... iar tu nu eşti de zărit...

 Tamara. niciodată n-a fost mai trist... măcar de-am fi fost undeva mai la sud... undeva... jos la sud...

Hvala Chaser!

Fetitza...

Fetitza care are are cel puţin vreo 10 ani a suferit astăzi o intervenţie chirurgicală de histerectomie totală şi mastectomie dreaptă...
Din comoditate am ales ca tratamentul antibiotic să nu fie per os (5zile x 2 administrări) ci o singură administrare de Convenia (altă minune Pfizer).
Da, nu uit că Fetitza era bolnavă de la început (un piometru şi o tumoră care microscopic pare un adenocarcinom... nu toate tumoretele au fost extirpate pentru că sunt bilaterale...) dar reacţiile adverse la tratamentul cu Convenia nu mi-au fost reamintite de către veterinar.
Pentru că mai ieri un doftor şi două asistente mi-au pus un singur fir acolo unde nu mă bate soarele în urma unei excizări a unui nev traumatizat, îmi imaginez cum se simte ea care e cusută pe toată lungimea toracelui şi abdomenului...
Mâine va fi o nouă zi... Don't throw your hand!

Very demotivational...

As a child (and much too much thereafter) my mother said to me: "Be good and learn well, do your best in school!"Lenin also said: "Learn! Learn! Learn!" (after he saw Stalin's mark book)
And now I find that you can get along just fine if you write in English like this... Now, that's motivation for you :)
I guess that in a few years we'll all have to learn Chinese :). (Which I, mind you, might do willingly :) )

Dedicaţie explicativă vecinului...

Există doar 4 explicaţii plauzibile... fie himenu' făcătoarei tale e atât de osificat încât nu poţi să-l străpungi, fie n-ai mâncat azi dimineaţă, fie ai scula mult subdimensionată pentru tasku' din mână, fie tu nici măcar n-ai sculă ci ai împrumutat una sau ai chemat un coleg ca duminica începând de la 10 dimineaţa pân' după vremea prânzului să vă creaţii plăceri vibratil-rotopercutant-zgomotoase în familie. Dar cu vecinii ce ai?
Un singur lucru e cert: Eşti un măgar nesimţit!!!

The Gods must be crazy

De ce consideră mai toată lumea filmul ăsta ca fiind o comedie?
De ce Youtube îl opreşte de la share ca fiind "age restricted"?
De ce până şi unul dintre uploader-i afirmă că primele 2 părţi din cele 11 sunt cu caracter "documentar"?
De ce mai toate storyline-urile sau plot summary-urile de pe IMDb ori rottentomatoes sunt nişte pârţuri literare ("Îl ştii pe ăla mic, negru, de respira greu?)
Măcar primele 20 de minute merită privite... precum o oglindă a ceea ce am fost şi ceea ce am devenit... după aceea putem şi râde :) sau "să dăm pe GSP"...deşi o sămânţă tot va rămâne.

http://www.youtube.com/watch?v=V2IxsfUpBck&playnext=1&list=PL621EB52F638A1ACD

Pentru cei care au neapărată nevoie de subtitrare (mereţi de vă luaţi BAC-ul) sau:
http://divxonline.biz/actiune/1584-the-gods-must-be-crazy.html

Vând...

Vând sling-uri şi chiloţi tanga unisex la preţuri fără concurenţă! Marfă de calitate din bumbac 100% "Made in China". Bonus: Candida albicans din culturi selecţionate de aceeaşi provenienţă...

Credinţă...

Cred cu tărie că sunt numai trei fapte care te pot face Om drept: să sădeşti un pom, să sapi o fântână şi să arunci un codru de pâine unui câine... orice altceva  precum  încurajarea unei echipe de fotbal, salutul unui drapel, jertfa  pe câmpul de luptă al unor venetici ori închinarea la chip cioplit sunt numai iluzie deşartă. Hai! Schimbă canalul şi gândeşte-te la "profitul" zilei de Mâine!

Ţăndări...

Se spune că ochii ar fi... că ochii sunt oglinda sufletului... iar Lumea e plină de cioburi!

ALIENARE-De ce ar trebui să mă mut!

1. Pentru că nu ai voie să arunci o coajă de pâine la porumbei deoarece se CACĂ. (De parcă partenerul cu care ţi-o pui REGULAT sublimează ce a îngurgitat în ambrozie şi nectar).
2. Pentru că nu ai voie să hrăneşti câinii vagabonzi deoarece latră (De ce ţi-ai mai pus geamuri termopan care te sigilează/izolează de lume precum un deşeu radioactiv? care eşti-sic!)
3. Pentru că o H.C.L. idioată precum emitenţii îţi spune că nu poţi avea mai mult de două animale de companie în condominiu. (Fie că sunt Marele Danez (110cm/54kg), Mastiff Tibetan (72cm/82kg) sau Shitzu (27cm/7.5kg) ori Chiuaua ori Pincher Miniatură (31cm/5kg)).
4. Pentru că între orele 14:00 şi 17:00 nu ai voie să faci gălăgie dar trebuie să suporţi rotopercutantele care atentează la structura de rezistenţă a clădirii 7/7 zile 24/24 ore). Nemaipunând la socoteală frezele care bărbieresc asfaltul care va fi repus "când vor fi fonduri").
5. Pentru că în orice asociaţie de proprietari se găseşte un vecin inteligent precum puful din buric sau brânza din... .
6. Pentru că Mă-ta te-a crescut cu mult prea mult bun simţ!
7. Pentru că ţi-au spart maşina de 2 ori în 3 ani (Iar a doua oară a trebuit să-i dai o batistă căprarului de serviciu care îţi plângea pe umeri. Asta după ce prima oară te-au tratat pe tine ca pe un infractor).
8. Pentru că trebuie să plăteşti întreţinerea liftului care se defectează în funcţie de valoarea bonului şi greutatea bagajului de cumpărături făcute la supermarket.
9. Pentru că în fiecare scară de bloc există cineva care e pe statele de plată ale KGB, Mossad sau SRI (trust me, I know what I'm saying and I have proof!).
10. Pentru că au venit unii şi au futut o dungă albă pe trotuarul făcut acum 35 de ani spunând că aşa se amenajează pistele pentru biciclete (iar acolo unde asfaltul era crăpat/denivelat/spart au cotit linia muşcând mai mult din trotuarul pietonal).
11. Pentru că gunoiul se adună selectiv doar până la tomberonul din scară (normă UE) iar unii dintre domnii vecini consideră că varza împuţită, cojile de ou şi poate şi ultima defecaţie sunt reciclabile.
12. Pentru că scumpul meu tată (NOT!) s-a repezit să ia ultimul apartament liber (refuzat de fapt) ce nu are lumină naturală pe casa scării dar are luminator (sic!) interior la baie şi bucătărie iar toate ferestrele dau spre nord aşa încât soarele se vede 3 ore max.
13. Pentru că e dincolo de puterea mea de înţelegere cum între '75 şi '95 parcarea era liberă iar acum există tarif de TELPARK (mama lor!!!) între orele 8:00 şi 17:00. Pentru că vineri între 8:00 şi 15:30 parcarea e interzisă pentru spălarea carosabilului şi poţi lua o amendă zdravănă dar de spălat nu spală nimeni.
14. Pentru că m-am săturat!!! Şi pentru că o întâmplare nefericită şi provocată (a cărei final nu s-a scris încă...) m-a făcut să descopăr la câţiva kilometri de Timişoara că viaţa poate fi mult mai simplă, că, în fond, avem nevoie de mult mai puţin şi că oamenii simpli (nu cei cu "cine mi-s io f...-mă-n c.r" în gură) îmi sunt mult mai aproape decât 'telectualitatea urbană ofilită de spleen şi telenovele ori "ştirile de la ora 5" dar mândră precum curul de raţă, că are "rădăcini sănătoase".

Missing due to human stupidity

Aproximare precisă :)

Stai la coadă la semafor... De unde ştii dacă vei reuşi să treci la următorul semafor verde sau dacă mai ai de aşteptat cel puţin încă o tură?
Simplu! Dacă ţiganca ce cerşeşte cu puradelu' în braţe nu se osteneşte până la maşina ta înseamnă că nu vei reuşi să treci prin intersecţie din prima tură (şi ea te va "vizita" la culoarea roşie pe care precis că o vei "prinde")...

Peter Falk

Un înger decăzut din propria-i dorinţă...

Şi, din nou, chemat între îngeri pentru a se întoarce din nou la noi...
Pentru colegii de şcoală foto şi ceilalţi (inclusiv profu' şi fina ;) ) care nu s-au învrednicit până acum (să  vizioneze două recomandări care nu-s nici în cărţi şi nici în mainstream) dar care vor să desluşească primul rând al acestui post, acesta e un prilej trist dar bun pentru:
Wings of Desire
Faraway, So close!

Odihnească-se-n pace!

Lights Dim is a solo project of Marek Kamiński (also New Century Classics). 'Starlit Corners of Our Homes' has been recorded and mixed in jan/feb 2010 @ Mateusz Majewski Concrete Cut Studios. http://lightsdim.bandcamp.com/

Regelui Mihai-mesaj de la un "comunist"

Astăzi, şi cu siguranţă pentru foarte multă vreme, un om născut, crescut şi convins până în fibră "de stânga" se simte ruşinat.
Cu umilinţă şi adâncă plecăciune Vă rog Majestate să ne iertaţi impardonabila "adormire"...
În numele românilor treji încă şi a celor învăluiţi de mrejele comodei submediocrităţi Vă cer iertare.
Majestatea Dumneavostră cunoaşteţi că istoria este scrisă, uneori, din păcate, şi de către neaveniţi, de către erori ale unui popor rătăcit de soarta-i hărăzită.
Pentru ceea ce Aţi fost şi încă reprezentaţi pentru neamul românesc pe care cu adâncă devoţiune şi credinţă l-Aţi slujit dincolo de toate vicisitudinile istoriei Vă mulţumesc!

La Mulţi Ani Cristina!

Posle/Nakon Đurđevdan

Za koga?
Za Kristinom ili za nju?

Da li je to zaista važno/bitno?

Sve su iste... (stvarno?)

I mi isto tako

(http://www.youtube.com/watch?v=VeR5gGuuSMw)

IMAGO-reflexii "în negativ"

Oare prima ediţie a bienalei de fotografie IMAGO a fost aşa cum mă aşteptam sau exact cum nu mă aşteptam?
Ca simplu aspirant care încă se pricepe mai bine la cuvânt decât la imagine, mă aşteptam ca cei care se încumetă la o asemenea măsurare exhibată a valorii să-mi releve laturi nebănuite ale temei generoase: FOCUL de la  sacru la profan.
Ei bine, a fost exact pe dos. Indulgenţa menţionată în treacăt în prezentarea din catalogul expoziţiei de către  Onuţ DANCIU şi destul de apăsat spre dureros de către preşedintele juriului d-nul Stelian ACEA mi-a lăsat un gust precum ţigara după clătirea cu clorură de argint.
Dacă organizatorii au fost sinceri dar blânzi eu pot ridica alt semn de întrebare după câteva consideraţii explanatorii.

 Am spus şi deci cred, că fotografia nu e decât poză dacă nu trezeşte o trăire, o emoţie, un sentiment. Că e expunere trivială spre indecentă dacă nu ridică măcar un semn de întrebare în privitor. Că nu merită "scoasă din sertar" dacă nu produce o imagine latentă pe care intelectul privitorului o poate developa după chipul şi asemănarea proprie.

Am văzut o lucrare în care dincolo de idee era vorba de "măiestria" în Photoshop şi nimic altceva.
Am privit la lucrări care nu aveau nimic a face cu tema "FOCUL" (darămite restu'...).
În egală măsură, după cum spunea şi preşedintele juriului, Stelian ACEA, ("noroc cu acele spectacole stradale cu acei artişti mânuitori ai focului"), am menţionat ceva mai elegant înainte de a-l citi: "aici e vorba de dinamica flăcării şi îndemânarea jongleurului. Posesorul camerei e aspect colateral, nesemnificativ şi noncontributiv". Îmi imaginez chinul de a găsi un titlu "sugestiv, plin de încărcătură" la cadrele trase într-o seară cu prietenii în piaţa Unirii.
Înainte de postludiu şi addendă ajung dară şi la pricină:
După ce criterii necesar comune pornind de la idee, titlu, tehnică, compoziţie, realizare şi trecând prin filtrul tematicii "de la sacru la profan"  au jurizat personalităţile marcante?
Şi pentru că am ajuns şi la postludiu (sper că n-a durut prea tare)... voi spune cu maxim tupeu (sunt pe tărâmul meu nedemocratic) care lucrări "mi-au plăcut" (în baza justelor criterii) şi a căror autori, în virtutea dreptului la opinie, merită urmăriţi pe viitor.

• Florin FLĂCĂU cu lucrarea Împreună (premiul II),
• Camelia BĂLUŢESCU cu lucrarea Lumina Ţării Moţilor şi chiar şi Aurora Băieşilor,
• David DOROGOSTAISKY cu toate cele trei lucrări expuse Blestemul, In sha' Allah, Rodul şi care sunt dealtfel singurele lucrări de fotografie conceptuală la care gândul către sacru a luat-o înaintea declanşării profane.
• Trestian GĂVĂNESCU cu lucrarea Ruga a cărei idee merită o reîncercare.

Addendum:
Pe lângă "lumea bună" (pe care n-o cunosc) am văzut oarece studenţi/tineret şi ăsta fiind un lucru "de bine" mă bucur "pe bune".
Există 2 alternative... la vernisaj sau a fost plin de fotoreporteri sau a fost plin de reporteri cu camere foto şi deci bienala va fi pedeplin ilustrată în media locală/naţională/internaţională. Dacă cei cu scule mari nu erau nici din prima şi nici din a doua categorie menţionată mă întreb: De ce îşi cară toţi bărbaţii "sculele mari" la un vernisaj de expoziţie de artă fotografică? Sunt rugaţi să le lase acasă şi să îşi aducă în schimb familia, prietenii, cunoscuţii. Altfel ajungem în două tagme: expozanţi şi exhibiţionişti.
La intrare trebuia pus un afiş: "Nu fotografiaţi lucrările expuse cu telefonul! Dăunează grav simţului vostru artistic!"
Înainte de ultimul cuvânt al organizatorilor am văzut trecând spre ieşire o doamnă mignionă, cu părul nins de multe ierni dar încă demnă şi cu bucuria zilei pe chip.  Era susţinută şi condusă de alte două femei parcă de generaţii diferite şi dânsele. Stimată doamnă, mă înclin!

După cum cu egală plecăciune mă înclin înaintea organizatorilor. Să fie într-un ceas bun!

Transcedere

Dincolo de graniţe, dincolo de naţie, dincolo de politică, dincolo de credinţa înregimentată...





pe "stilul vechi" poimâine, 6 mai, e Đurđevdan




Poate că mai sunt şi aiurea tărâmuri... dar aici e tărâmul meu blagoslovit al căruia sunt.

Njeno ime neka se spominje
Svakog drugog dana
Svakog drugog dana
Osim đurđevdana

For crying it loud... Put a Little Love in Your Heart!

So many people can't be wrong... so listen... AND JUST DO IT! You'll feel better (and it's so easy)...
Nu contează ordinea interpretărilor... mesajul e acelaşi (una tot o să vă placă şi încă, să vă atingă-de nu, nu mai treceţi pe aici... iar una -nu spun care- parcă vine de "altundeva")... 




.....

Bârfă...

Pssst...
Ai auzit?
Ieri dimineaţă, pe când roua sfârâia tainic pe timidul atotputernic fir germinat al ierbii, s-a auzit un solfegiu tăcut de pocnete... o uvertură a simfoniei plină de speranţă deşartă dar veşnic surâzătoare a efemerelor iubiri... Au "pocnit" coconii fluturilor, rod al iubirilor târzii de mai an...

They say we must fight to keep our freedom but Lord knows there's got to be a better way

E război...
Numai bun de văzut la televizor...
Un război "curat" şi probabil, perfect "chirurgical".
Un război fără soldaţi.
Un război pornit la adăpostul nopţii cu maşini împotriva unei naţii care are problemele ei şi faţă de care "comunitatea internaţională" e "foarte îngrijorată".
În numele unei cauze pe care nimeni n-o mai poate defini demult omeneşte ci doar tehnologic. În termeni tehnici şi procedurali reci şi seci.
E atât de uşor să apeşi pe buton când nu eşti implicat emoţional şi sangvin, nu-i aşa?
Când eşti o păpuşă din cârpe îmbibată în soioasa zeamă numită "democraţie" şi te mulţumeşti cu rolul de rotiţă ştirbă al unei cauze numită de alţii "înalt umanistă" totul îţi pare corect atât timp cât nimeni nu se atinge de chips-urile şi popcornul pentru care ţi-ai vândut (de generaţii) sufletul şi raţiunea.
Atât timp cât nu e fratele tău cel care moare se cheamă că până şi Dumnezeul tău e de partea ta, nu-i aşa?

War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Uh-huh
War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again, y'all

War, huh, good God
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

Ohhh, war, I despise
Because it means destruction
Of innocent lives

War means tears
To thousands of mothers eyes
When their sons go to fight
And lose their lives

I said, war, huh
Good God, y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again

War, whoa, Lord
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing
But a heartbreaker
War, friend only to the undertaker
Ooooh, war
It's an enemy to all mankind
The point of war blows my mind
War has caused unrest
Within the younger generation
Induction then destruction
Who wants to die
Aaaaah, war-huh
Good God y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it, say it, say it
War, huh
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Uh-huh
War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again y'all
War, huh, good God
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing but a heartbreaker
War, it's got one friend
That's the undertaker
Ooooh, war, has shattered
Many a young mans dreams
Made him disabled, bitter and mean
Life is much to short and precious
To spend fighting wars these days
War can't give life
It can only take it away

Ooooh, war, huh
Good God y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again

War, whoa, Lord
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing but a heartbreaker
War, friend only to the undertaker
Peace, love and understanding
Tell me, is there no place for them today
They say we must fight to keep our freedom
But Lord knows there's got to be a better way

Ooooooh, war, huh
Good God y'all
What is it good for
You tell me
Say it, say it, say it, say it

War, huh
Good God y'all
What is it good for
Stand up and shout it
Nothing

De 8 Martie...

Astăzi, de 8 Martie, o zi ce ar trebui multiplicată de 365 de ori pe an, îmi vine ca de obicei, precum mi-e firea, să-mi adnotez gândurile cu revolte şi aspre/ucigătoare remarci (legate de Lady Gaga, ingineri, artă, şi adormiţi ori încă netreziţi - cuvinte cheie aducătoare de trafic pe blogul necitit de nimeni). Ar fi însă o blasfemie. Deci azi am să tac!

Tuturor femeilor pe care le-am iubit (la trecut, prezent şi viitor) şi tuturor celor pe care ar fi trebuit să le iubesc!

Tuturor celor pe care le-am cunoscut şi celor faţă de care am păcătuit prin a nu le cunoaşte.

Tuturor celor care mi s-au dezvăluit şi tuturor celor care (prin menire) mi-au rămas ascunse.

Tuturor femeilor pe care le respect şi tuturor femeilor!

Tuturor femeilor care au dus cu truda şi cazna lor sămânţa până la cel ce astăzi sunt...

Umilă plecăciune... din inimă... (întru iertarea păcatelor cu voie ori fără de voie, cu gândul ori fapta...)

UNMARKED

Ca de obicei... la ceas de seară gândurile dau năvală...
Sunt prea multe... şi mult prea disparate pentru a putea alege unul...
Privind însă în jur la globalizata inepţie ridicată la rang de virtute, un vers îmi veni în minte... "That God is on our side/Even Jesus cheers us on"

Şi de aici... gândul că da! pacea noi am făcut-o! Cei din vest şi din est deopotrivă.
Gând urmat de amărăciunea privirii către cei de după noi, dependenţi incurabili de gadgeturile şi canalele de comunicaţie inhibitoare într-ale gândirii. Amărăciunea panoramei turmei domesticite ("bewildered herd").

Go and join the army
Said the father to the son
See the world around you boy
And learn to use a gun
Think you're something special
Well, we'll make you just the same
There's nothing wrong in dying
After all, it's just a game
- Just a game.


Read the morning paper
There's a picture of a cross
"We were proud in them days"
By the way, I think you lost
Trust me when I tell you boy
That God is on our side
Even Jesus cheers us on
Against the other side
- Against the other side.

He who shouts the loudest
Is the one who's in control
We who never listen
Are the ones who pay the toll
Tell us that it's time at last
To make a final stand
I'm glad 'cos all I wanted
Was to kill another man
- Just to kill another man.

GRAŢIERE

INT. Fade in

Descriere:

Hol întunecat şi rece.

Acţiune:

Camera înaintează încet, urmărind o pată de lumină gălbuie ce cade pe podeaua rece dinspre capătul coridorului întunecat. Focus-in pe gratiile reci şi întunecate ale celulei, iar în planul îndepărtat, lumina difuză a unei lumânări. Ea devine clară în timp ce gratiile se pierd din imagine.

Cadrul se lărgeşte. Un tânăr stă pe scândura ce pare a fi un pat. Cu braţele sprijinite pe genunchi şi capul aşezat pe încheietura mâinii, nu se poate observa decât înfăţişarea unui soldat rănit.

În fundal, se aude sunetul unor picături de apă ce cad în mod constant, într-un ritm monoton şi apăsător.

În mintea lui se succed rapid multe scene...

CUT

II

EXT.

Descriere:

Mult noroi, foarte frig, valuri de ceaţă şi fum.

Acţiune:

Comandantul dă ordin de înaintare. Soldaţii cu baionetele în mână aleargă către inamic. În dreapta lui, doi prieteni sunt doborâţi la pământ de gloanţele inamice. Soldaţii cad rând pe rând...

(În aceste imagini se foloseşte tehnica “echo”.)

Comandantul urlă: "Înainte!" Focul inamic devine din ce în ce mai intens. Foarte mult zgomot asurzitor.

La un moment dat, soldatul se vede parcă pe sine, fugind înapoi. Aruncă arma şi fuge. Fuge...

Camera filmează în „point of view”.

CUT

III

INT

Descriere:

Din nou întuneric.

Acţiune:

Camera se depărtează încet de subiect, în timp ce picăturile de apă în cădere devin din ce în ce mai zgomotoase.

Fade in black. CUT

IV

INT. Fade in from black

Descriere:

Două uşi masive de lemn. Lângă ele, doi soldaţi în uniforme de culoare roşie şi albastră stau nemişcaţi. În faţa uşii, stă un tânăr de statură atletică, îmbrăcat sărăcăcios, în haine militare.

Acţiune:

Cu o încadrare în plan întreg, camera filmează din spate un tânăr  care stă nemişcat. Pe fond se aude respiraţia grea, şi tuşitul lung. La un moment dat, uşile se deschid. Apare în prag o doamnă de vârstă medie, cu ochelari pe ochi şi multe hârtii în mână.

"Domnul preşedinte vă poate primi acum!", îi spune ea tânărului cu o arătare disperată. Acesta păşeşte cu paşi grei înăuntru.

Camera de filmat rămâne în aceeaşi poziţie, în spate, urmând să filmeze pentru 3 secunde uşa închisă.

Fade out. CUT

V

INT. Fade in from black

Un birou din lemn masiv. Două drapele în spate. La birou, stă un bătrân cu barbă şi cu ochelari. Privirea lui arată interes. Întreabă:

"- Şi câţi ani are acest băiat?"

"- 21, domnule", răspunde tânărul. "E pentru prima dată într-un câmp de luptă, domnule".

"- Hmm.. ", răspunde apăsat Preşedintele. Fruntea lui se încreţeşte. Apucă o hârtie din stiva de hârtii a biroului, ce pare mai degrabă o bucată dintr-un manuscris. Ia peniţa în mână şi face semn secretarei să se apropie.

Fade out. CUT.

VI

INT.

Din nou holul întunecat şi rece. Camera joacă rolul unui pas alert; pe fundal se aud paşii repezi şi zgomotoşi ai unui tânăr ce înaintează către celula care de data aceasta reflectă lumina gălbuie pâlpâind (ca înainte de a se stinge). Intră în celulă şi îl îmbrăţişează pe întemniţat.

"Prietene… Eşti liber!", nerăbdător şi zâmbind, după care îi arată prizonierului bucata de hârtie pe care scrie: "Declarat liber" alături de semnătura preşedintelui.

Prizonierul priveşte trist la prietenul său şi îndelung la bucata de hârtie ce-i pare a fi un joc şi nu salvare. Dă din cap…

Fade out. CUT.

VI

INT.

După 2 secunde de ecran negru, în unghi plonjat, camera filmează celula goală, unde lumânarea de această dată este consumată, şi după un joc de lumini ce tulbură imaginea, se stinge.

Fade Out. CUT.

VII

INT

O încăpere imensă. Foarte mulţi oameni. O tribună lungă, la care sunt aşezate mai multe persoane în robă cu peruci albe pe cap. Foarte multă forfotă şi gălăgie.

Judecătorul spune: "Tăcere!" şi bate de câteva ori în masă.

În sală se face linişte. Avocatul spune: "Avea graţierea, domnule judecător. Comandantul a dus la capăt sentinţa în ciuda ordinului Preşedintelui! Avea graţierea!” cu un glas disperat al neliniştii.

În sală se naşte o rumoare crescândă ca intensitate.

Judecătorul bate în masă.

Fade out. CUT.

VIII

INT

FADE IN

Judecătorul se ridică în picioare. Pronunţă sentinţa finală:

"O graţiere devine o graţiere, doar dacă este acceptată ca o graţiere".

În sală se aşează o linişte de mormânt.

FADE OUT.

END.
(Autor:Kasia PATCAN)

Spune-mi cu cine faci banking ca să-ţi spun cine (sau ce eşti)...

Să nu îmi spui că azi am explicat un raţionament simplu unei oficiante de la BCR şi tot astăzi au retras spotul de pe Youtube (de nu-l găsesc...).
Îl ştiti cu toţii... cel în care el împinge maşina în benzinărie şi întreabă dacă "se poate plăti cu cardul?"...

Cum se numeşte pana de benzină? Parcă "pana prostului" pe ideea că numai un prost poate rămâne fără benzină.
Deci cât de prost trebuie să fii pentru a rămâne fără  benzină? Prost rău (păcat, se pare că nevastă-sa era destul de "bună" şi cu ceva mai mult scaun la cap: "Dar mai avem şi ceva bani...")
Pe acelaşi principiu (sugerat de clip): Cât de prost trebuie să fii pentru a face banking cu o bancă căreia îi scapă ideea (şi care se pare că are angajaţi în advertising precum eroul romantic şi neînfricat al clipului).