Aproximare precisă :)

Stai la coadă la semafor... De unde ştii dacă vei reuşi să treci la următorul semafor verde sau dacă mai ai de aşteptat cel puţin încă o tură?
Simplu! Dacă ţiganca ce cerşeşte cu puradelu' în braţe nu se osteneşte până la maşina ta înseamnă că nu vei reuşi să treci prin intersecţie din prima tură (şi ea te va "vizita" la culoarea roşie pe care precis că o vei "prinde")...

Peter Falk

Un înger decăzut din propria-i dorinţă...

Şi, din nou, chemat între îngeri pentru a se întoarce din nou la noi...
Pentru colegii de şcoală foto şi ceilalţi (inclusiv profu' şi fina ;) ) care nu s-au învrednicit până acum (să  vizioneze două recomandări care nu-s nici în cărţi şi nici în mainstream) dar care vor să desluşească primul rând al acestui post, acesta e un prilej trist dar bun pentru:
Wings of Desire
Faraway, So close!

Odihnească-se-n pace!

Lights Dim is a solo project of Marek Kamiński (also New Century Classics). 'Starlit Corners of Our Homes' has been recorded and mixed in jan/feb 2010 @ Mateusz Majewski Concrete Cut Studios. http://lightsdim.bandcamp.com/

Regelui Mihai-mesaj de la un "comunist"

Astăzi, şi cu siguranţă pentru foarte multă vreme, un om născut, crescut şi convins până în fibră "de stânga" se simte ruşinat.
Cu umilinţă şi adâncă plecăciune Vă rog Majestate să ne iertaţi impardonabila "adormire"...
În numele românilor treji încă şi a celor învăluiţi de mrejele comodei submediocrităţi Vă cer iertare.
Majestatea Dumneavostră cunoaşteţi că istoria este scrisă, uneori, din păcate, şi de către neaveniţi, de către erori ale unui popor rătăcit de soarta-i hărăzită.
Pentru ceea ce Aţi fost şi încă reprezentaţi pentru neamul românesc pe care cu adâncă devoţiune şi credinţă l-Aţi slujit dincolo de toate vicisitudinile istoriei Vă mulţumesc!

La Mulţi Ani Cristina!

Posle/Nakon Đurđevdan

Za koga?
Za Kristinom ili za nju?

Da li je to zaista važno/bitno?

Sve su iste... (stvarno?)

I mi isto tako

(http://www.youtube.com/watch?v=VeR5gGuuSMw)

IMAGO-reflexii "în negativ"

Oare prima ediţie a bienalei de fotografie IMAGO a fost aşa cum mă aşteptam sau exact cum nu mă aşteptam?
Ca simplu aspirant care încă se pricepe mai bine la cuvânt decât la imagine, mă aşteptam ca cei care se încumetă la o asemenea măsurare exhibată a valorii să-mi releve laturi nebănuite ale temei generoase: FOCUL de la  sacru la profan.
Ei bine, a fost exact pe dos. Indulgenţa menţionată în treacăt în prezentarea din catalogul expoziţiei de către  Onuţ DANCIU şi destul de apăsat spre dureros de către preşedintele juriului d-nul Stelian ACEA mi-a lăsat un gust precum ţigara după clătirea cu clorură de argint.
Dacă organizatorii au fost sinceri dar blânzi eu pot ridica alt semn de întrebare după câteva consideraţii explanatorii.

 Am spus şi deci cred, că fotografia nu e decât poză dacă nu trezeşte o trăire, o emoţie, un sentiment. Că e expunere trivială spre indecentă dacă nu ridică măcar un semn de întrebare în privitor. Că nu merită "scoasă din sertar" dacă nu produce o imagine latentă pe care intelectul privitorului o poate developa după chipul şi asemănarea proprie.

Am văzut o lucrare în care dincolo de idee era vorba de "măiestria" în Photoshop şi nimic altceva.
Am privit la lucrări care nu aveau nimic a face cu tema "FOCUL" (darămite restu'...).
În egală măsură, după cum spunea şi preşedintele juriului, Stelian ACEA, ("noroc cu acele spectacole stradale cu acei artişti mânuitori ai focului"), am menţionat ceva mai elegant înainte de a-l citi: "aici e vorba de dinamica flăcării şi îndemânarea jongleurului. Posesorul camerei e aspect colateral, nesemnificativ şi noncontributiv". Îmi imaginez chinul de a găsi un titlu "sugestiv, plin de încărcătură" la cadrele trase într-o seară cu prietenii în piaţa Unirii.
Înainte de postludiu şi addendă ajung dară şi la pricină:
După ce criterii necesar comune pornind de la idee, titlu, tehnică, compoziţie, realizare şi trecând prin filtrul tematicii "de la sacru la profan"  au jurizat personalităţile marcante?
Şi pentru că am ajuns şi la postludiu (sper că n-a durut prea tare)... voi spune cu maxim tupeu (sunt pe tărâmul meu nedemocratic) care lucrări "mi-au plăcut" (în baza justelor criterii) şi a căror autori, în virtutea dreptului la opinie, merită urmăriţi pe viitor.

• Florin FLĂCĂU cu lucrarea Împreună (premiul II),
• Camelia BĂLUŢESCU cu lucrarea Lumina Ţării Moţilor şi chiar şi Aurora Băieşilor,
• David DOROGOSTAISKY cu toate cele trei lucrări expuse Blestemul, In sha' Allah, Rodul şi care sunt dealtfel singurele lucrări de fotografie conceptuală la care gândul către sacru a luat-o înaintea declanşării profane.
• Trestian GĂVĂNESCU cu lucrarea Ruga a cărei idee merită o reîncercare.

Addendum:
Pe lângă "lumea bună" (pe care n-o cunosc) am văzut oarece studenţi/tineret şi ăsta fiind un lucru "de bine" mă bucur "pe bune".
Există 2 alternative... la vernisaj sau a fost plin de fotoreporteri sau a fost plin de reporteri cu camere foto şi deci bienala va fi pedeplin ilustrată în media locală/naţională/internaţională. Dacă cei cu scule mari nu erau nici din prima şi nici din a doua categorie menţionată mă întreb: De ce îşi cară toţi bărbaţii "sculele mari" la un vernisaj de expoziţie de artă fotografică? Sunt rugaţi să le lase acasă şi să îşi aducă în schimb familia, prietenii, cunoscuţii. Altfel ajungem în două tagme: expozanţi şi exhibiţionişti.
La intrare trebuia pus un afiş: "Nu fotografiaţi lucrările expuse cu telefonul! Dăunează grav simţului vostru artistic!"
Înainte de ultimul cuvânt al organizatorilor am văzut trecând spre ieşire o doamnă mignionă, cu părul nins de multe ierni dar încă demnă şi cu bucuria zilei pe chip.  Era susţinută şi condusă de alte două femei parcă de generaţii diferite şi dânsele. Stimată doamnă, mă înclin!

După cum cu egală plecăciune mă înclin înaintea organizatorilor. Să fie într-un ceas bun!

Transcedere

Dincolo de graniţe, dincolo de naţie, dincolo de politică, dincolo de credinţa înregimentată...





pe "stilul vechi" poimâine, 6 mai, e Đurđevdan




Poate că mai sunt şi aiurea tărâmuri... dar aici e tărâmul meu blagoslovit al căruia sunt.

Njeno ime neka se spominje
Svakog drugog dana
Svakog drugog dana
Osim đurđevdana

For crying it loud... Put a Little Love in Your Heart!

So many people can't be wrong... so listen... AND JUST DO IT! You'll feel better (and it's so easy)...
Nu contează ordinea interpretărilor... mesajul e acelaşi (una tot o să vă placă şi încă, să vă atingă-de nu, nu mai treceţi pe aici... iar una -nu spun care- parcă vine de "altundeva")... 




.....

Bârfă...

Pssst...
Ai auzit?
Ieri dimineaţă, pe când roua sfârâia tainic pe timidul atotputernic fir germinat al ierbii, s-a auzit un solfegiu tăcut de pocnete... o uvertură a simfoniei plină de speranţă deşartă dar veşnic surâzătoare a efemerelor iubiri... Au "pocnit" coconii fluturilor, rod al iubirilor târzii de mai an...

They say we must fight to keep our freedom but Lord knows there's got to be a better way

E război...
Numai bun de văzut la televizor...
Un război "curat" şi probabil, perfect "chirurgical".
Un război fără soldaţi.
Un război pornit la adăpostul nopţii cu maşini împotriva unei naţii care are problemele ei şi faţă de care "comunitatea internaţională" e "foarte îngrijorată".
În numele unei cauze pe care nimeni n-o mai poate defini demult omeneşte ci doar tehnologic. În termeni tehnici şi procedurali reci şi seci.
E atât de uşor să apeşi pe buton când nu eşti implicat emoţional şi sangvin, nu-i aşa?
Când eşti o păpuşă din cârpe îmbibată în soioasa zeamă numită "democraţie" şi te mulţumeşti cu rolul de rotiţă ştirbă al unei cauze numită de alţii "înalt umanistă" totul îţi pare corect atât timp cât nimeni nu se atinge de chips-urile şi popcornul pentru care ţi-ai vândut (de generaţii) sufletul şi raţiunea.
Atât timp cât nu e fratele tău cel care moare se cheamă că până şi Dumnezeul tău e de partea ta, nu-i aşa?

War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Uh-huh
War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again, y'all

War, huh, good God
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

Ohhh, war, I despise
Because it means destruction
Of innocent lives

War means tears
To thousands of mothers eyes
When their sons go to fight
And lose their lives

I said, war, huh
Good God, y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again

War, whoa, Lord
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing
But a heartbreaker
War, friend only to the undertaker
Ooooh, war
It's an enemy to all mankind
The point of war blows my mind
War has caused unrest
Within the younger generation
Induction then destruction
Who wants to die
Aaaaah, war-huh
Good God y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it, say it, say it
War, huh
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Uh-huh
War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again y'all
War, huh, good God
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing but a heartbreaker
War, it's got one friend
That's the undertaker
Ooooh, war, has shattered
Many a young mans dreams
Made him disabled, bitter and mean
Life is much to short and precious
To spend fighting wars these days
War can't give life
It can only take it away

Ooooh, war, huh
Good God y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again

War, whoa, Lord
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing but a heartbreaker
War, friend only to the undertaker
Peace, love and understanding
Tell me, is there no place for them today
They say we must fight to keep our freedom
But Lord knows there's got to be a better way

Ooooooh, war, huh
Good God y'all
What is it good for
You tell me
Say it, say it, say it, say it

War, huh
Good God y'all
What is it good for
Stand up and shout it
Nothing

De 8 Martie...

Astăzi, de 8 Martie, o zi ce ar trebui multiplicată de 365 de ori pe an, îmi vine ca de obicei, precum mi-e firea, să-mi adnotez gândurile cu revolte şi aspre/ucigătoare remarci (legate de Lady Gaga, ingineri, artă, şi adormiţi ori încă netreziţi - cuvinte cheie aducătoare de trafic pe blogul necitit de nimeni). Ar fi însă o blasfemie. Deci azi am să tac!

Tuturor femeilor pe care le-am iubit (la trecut, prezent şi viitor) şi tuturor celor pe care ar fi trebuit să le iubesc!

Tuturor celor pe care le-am cunoscut şi celor faţă de care am păcătuit prin a nu le cunoaşte.

Tuturor celor care mi s-au dezvăluit şi tuturor celor care (prin menire) mi-au rămas ascunse.

Tuturor femeilor pe care le respect şi tuturor femeilor!

Tuturor femeilor care au dus cu truda şi cazna lor sămânţa până la cel ce astăzi sunt...

Umilă plecăciune... din inimă... (întru iertarea păcatelor cu voie ori fără de voie, cu gândul ori fapta...)

UNMARKED

Ca de obicei... la ceas de seară gândurile dau năvală...
Sunt prea multe... şi mult prea disparate pentru a putea alege unul...
Privind însă în jur la globalizata inepţie ridicată la rang de virtute, un vers îmi veni în minte... "That God is on our side/Even Jesus cheers us on"

Şi de aici... gândul că da! pacea noi am făcut-o! Cei din vest şi din est deopotrivă.
Gând urmat de amărăciunea privirii către cei de după noi, dependenţi incurabili de gadgeturile şi canalele de comunicaţie inhibitoare într-ale gândirii. Amărăciunea panoramei turmei domesticite ("bewildered herd").

Go and join the army
Said the father to the son
See the world around you boy
And learn to use a gun
Think you're something special
Well, we'll make you just the same
There's nothing wrong in dying
After all, it's just a game
- Just a game.


Read the morning paper
There's a picture of a cross
"We were proud in them days"
By the way, I think you lost
Trust me when I tell you boy
That God is on our side
Even Jesus cheers us on
Against the other side
- Against the other side.

He who shouts the loudest
Is the one who's in control
We who never listen
Are the ones who pay the toll
Tell us that it's time at last
To make a final stand
I'm glad 'cos all I wanted
Was to kill another man
- Just to kill another man.

GRAŢIERE

INT. Fade in

Descriere:

Hol întunecat şi rece.

Acţiune:

Camera înaintează încet, urmărind o pată de lumină gălbuie ce cade pe podeaua rece dinspre capătul coridorului întunecat. Focus-in pe gratiile reci şi întunecate ale celulei, iar în planul îndepărtat, lumina difuză a unei lumânări. Ea devine clară în timp ce gratiile se pierd din imagine.

Cadrul se lărgeşte. Un tânăr stă pe scândura ce pare a fi un pat. Cu braţele sprijinite pe genunchi şi capul aşezat pe încheietura mâinii, nu se poate observa decât înfăţişarea unui soldat rănit.

În fundal, se aude sunetul unor picături de apă ce cad în mod constant, într-un ritm monoton şi apăsător.

În mintea lui se succed rapid multe scene...

CUT

II

EXT.

Descriere:

Mult noroi, foarte frig, valuri de ceaţă şi fum.

Acţiune:

Comandantul dă ordin de înaintare. Soldaţii cu baionetele în mână aleargă către inamic. În dreapta lui, doi prieteni sunt doborâţi la pământ de gloanţele inamice. Soldaţii cad rând pe rând...

(În aceste imagini se foloseşte tehnica “echo”.)

Comandantul urlă: "Înainte!" Focul inamic devine din ce în ce mai intens. Foarte mult zgomot asurzitor.

La un moment dat, soldatul se vede parcă pe sine, fugind înapoi. Aruncă arma şi fuge. Fuge...

Camera filmează în „point of view”.

CUT

III

INT

Descriere:

Din nou întuneric.

Acţiune:

Camera se depărtează încet de subiect, în timp ce picăturile de apă în cădere devin din ce în ce mai zgomotoase.

Fade in black. CUT

IV

INT. Fade in from black

Descriere:

Două uşi masive de lemn. Lângă ele, doi soldaţi în uniforme de culoare roşie şi albastră stau nemişcaţi. În faţa uşii, stă un tânăr de statură atletică, îmbrăcat sărăcăcios, în haine militare.

Acţiune:

Cu o încadrare în plan întreg, camera filmează din spate un tânăr  care stă nemişcat. Pe fond se aude respiraţia grea, şi tuşitul lung. La un moment dat, uşile se deschid. Apare în prag o doamnă de vârstă medie, cu ochelari pe ochi şi multe hârtii în mână.

"Domnul preşedinte vă poate primi acum!", îi spune ea tânărului cu o arătare disperată. Acesta păşeşte cu paşi grei înăuntru.

Camera de filmat rămâne în aceeaşi poziţie, în spate, urmând să filmeze pentru 3 secunde uşa închisă.

Fade out. CUT

V

INT. Fade in from black

Un birou din lemn masiv. Două drapele în spate. La birou, stă un bătrân cu barbă şi cu ochelari. Privirea lui arată interes. Întreabă:

"- Şi câţi ani are acest băiat?"

"- 21, domnule", răspunde tânărul. "E pentru prima dată într-un câmp de luptă, domnule".

"- Hmm.. ", răspunde apăsat Preşedintele. Fruntea lui se încreţeşte. Apucă o hârtie din stiva de hârtii a biroului, ce pare mai degrabă o bucată dintr-un manuscris. Ia peniţa în mână şi face semn secretarei să se apropie.

Fade out. CUT.

VI

INT.

Din nou holul întunecat şi rece. Camera joacă rolul unui pas alert; pe fundal se aud paşii repezi şi zgomotoşi ai unui tânăr ce înaintează către celula care de data aceasta reflectă lumina gălbuie pâlpâind (ca înainte de a se stinge). Intră în celulă şi îl îmbrăţişează pe întemniţat.

"Prietene… Eşti liber!", nerăbdător şi zâmbind, după care îi arată prizonierului bucata de hârtie pe care scrie: "Declarat liber" alături de semnătura preşedintelui.

Prizonierul priveşte trist la prietenul său şi îndelung la bucata de hârtie ce-i pare a fi un joc şi nu salvare. Dă din cap…

Fade out. CUT.

VI

INT.

După 2 secunde de ecran negru, în unghi plonjat, camera filmează celula goală, unde lumânarea de această dată este consumată, şi după un joc de lumini ce tulbură imaginea, se stinge.

Fade Out. CUT.

VII

INT

O încăpere imensă. Foarte mulţi oameni. O tribună lungă, la care sunt aşezate mai multe persoane în robă cu peruci albe pe cap. Foarte multă forfotă şi gălăgie.

Judecătorul spune: "Tăcere!" şi bate de câteva ori în masă.

În sală se face linişte. Avocatul spune: "Avea graţierea, domnule judecător. Comandantul a dus la capăt sentinţa în ciuda ordinului Preşedintelui! Avea graţierea!” cu un glas disperat al neliniştii.

În sală se naşte o rumoare crescândă ca intensitate.

Judecătorul bate în masă.

Fade out. CUT.

VIII

INT

FADE IN

Judecătorul se ridică în picioare. Pronunţă sentinţa finală:

"O graţiere devine o graţiere, doar dacă este acceptată ca o graţiere".

În sală se aşează o linişte de mormânt.

FADE OUT.

END.
(Autor:Kasia PATCAN)

Spune-mi cu cine faci banking ca să-ţi spun cine (sau ce eşti)...

Să nu îmi spui că azi am explicat un raţionament simplu unei oficiante de la BCR şi tot astăzi au retras spotul de pe Youtube (de nu-l găsesc...).
Îl ştiti cu toţii... cel în care el împinge maşina în benzinărie şi întreabă dacă "se poate plăti cu cardul?"...

Cum se numeşte pana de benzină? Parcă "pana prostului" pe ideea că numai un prost poate rămâne fără benzină.
Deci cât de prost trebuie să fii pentru a rămâne fără  benzină? Prost rău (păcat, se pare că nevastă-sa era destul de "bună" şi cu ceva mai mult scaun la cap: "Dar mai avem şi ceva bani...")
Pe acelaşi principiu (sugerat de clip): Cât de prost trebuie să fii pentru a face banking cu o bancă căreia îi scapă ideea (şi care se pare că are angajaţi în advertising precum eroul romantic şi neînfricat al clipului).

Whishlist de misfit :)

De Crăciun vroiam să stau la taifas cu 100 de Cimpoieri (100 Pipers) sperând că asta va deveni o tradiţie.
Geaba am bătut super/hiper market-urile cu renume mediatic, după ei, că n-am văzut picior de cimpoier. Aşa că l-am agăţat pe colonelul McNair's da' compania lui n-a fost atât de plăcută şi ca urmare am terminat repede cu el.
Cum felul meu de-a fi lasă de dorit, cu precădere iarna, mi-am dorit măcar o doză de Caractere a la Daniel Hechter (că pentru esenţe mai tari în flacoane mai mici nu prea avea Moşu' fonduri)... aceleaşi super/hiper market-uri. Ţi-ai găsit... se practică pachetele cadou cu nume de încălţări sport şi lame de ras care au de toate cu condiţia să fie mult şi ieftin.
Şi dacă n-a fost să miros eu a Caractere (că-n restul anului nu înşel aparenţele) mi-am dorit beţigaşe parfumate cu miros de cedru. P'astea le-am căutat doar în două locuri (că doar eram epuizat căutând cimpoierii). Se practică putori gen: Santa Barbara, San Sebastian, cafea şi alte insane/stupid incense-uri...
Deci... Crăciunul ăsta n-a avut aromele potrivite nici pe dinăuntru, nici pe mine şi nici în jurul meu. Aşa că am mers până la capăt şi mi-am luat "brad artificial"-măcar să spună lumea că sunt "green" (că bani de Toyota Prius n-am).
Mi-s un misfit...

Christmas spirit...

E Crăciun!
Fie ca Spiritul Lui să vă pătrundă în suflet şi să vă Lumineze zi de zi, în fiece zi...

Praises sing to Christ the King
And peace to men on earth

On Christmas Eve I dreamed I traveled all around the earth
And in my dream I saw and heard the ways the different people
Hail the king whose star shone in the east and what a dream it was...

In London Town I walked around Piccadilly Circus
A mass of people movin' here and there, I wondered where
On every face at every place was, "Hurry up, I'm late"
But a kind old man at a chestnut stand said, "Merry Christmas mate!"
And I felt the Christmas spirit

In a little town nestled down in Bavaria Germany
I walked along to see what the feeling there would be
And here again was the busy din, the rushin', the yellin'
But some kind boy said, "Frohliche Weihnachten!"
Not understanding the words but gettin' the buyin' and sellin'
I felt the Christmas spirit

In Bethlehem I heard a hymn, some distant choir sang
And with other tourists I walked along to a Church as its bells rang
Then I heard someone tell someone, "There's where Christ was born"
I wonder if He looked like our baby looked on that first morn'
And then I really felt the Christmas spirit

From a businessman in the Holy Land at a sidewalk souvenirshop
I bought a little Bible since I'd already stopped
And it was in Paris France somehow by chance that I took the Bible out
As I flipped the pages I saw these words

And I knew what it was all about
For I read,
"Fear not for behold I bring you good tidings of great joy
Which shall be to all people
For unto you He was born this day in the City of David, a Saviour
Which is Christ the Lord"
Then I took the little Holy Book, held it close and tight
I closed my eyes and visualized the glory of that night
So suddenly it came to me for when I awoke on Christmas Day
I felt the Christmas spirit down deep inside to stay
O little town of Bethlehem how still we see Thee lie
Above Thy deep and dreamless sleep the silent stars go by
Yet in Thy dark streets shineth the everlasting light
The hopes and fears of all the years are met in Thee tonight

Cântec... ca sămânţă...

Trebuie să recunosc că nu îmi place John Lennon. Pentru că nu a crescut pe aceeaşi stradă cu mine.  Strada lui era cu sens unic (şi unii zic, invers) Nici măcar vecini de cartier n-am fost (În a lui băieţii băteau fetele). Aşa că n-am avut curiozitatea să-l întreb ce a vrut să spună autorul. Cum el s-a mutat  ceva mai departe... înţelege fiecare ce vrea şi cât îl duce mintea. 

As soon as your born they make you feel small,

By giving you no time instead of it all,

Till the pain is so big you feel nothing at all,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

They hurt you at home and they hit you at school,

They hate you if you're clever and they despise a fool,

Till you're so fucking crazy you can't follow their rules,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

When they've tortured and scared you for twenty odd years,

Then they expect you to pick a career,

When you can't really function you're so full of fear,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

Keep you doped with religion and sex and TV,

And you think you're so clever and classless and free,

But you're still fucking peasents as far as I can see,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

There's room at the top they are telling you still,

But first you must learn how to smile as you kill,

If you want to be like the folks on the hill,

A working class hero is something to be.

A working class hero is something to be.

If you want to be a hero well just follow me,

If you want to be a hero well just follow me.

N.B. Iar interpretul "Ion" nu se referea la regimul atunci aflat aici ci la cel din locul lui de baştină şi de pe unde mai sălăşluia "liber" când un dement aflat în democraţie l-a trimis pe lumea cealaltă.

P.S. Postul acesta se vrea dedicat colegilor pasionaţi de film pentru clipul încă accesibil şi îndeosebi domnului profesor (care ştiu că oricum nu-l urmăreşte).

P.P.S. Deşi e evident, va trece mută vreme până când ne vom da seama la nivel de conştiinţă colectivă că nu e democraţie orânduirea în care totul e permis atât timp cât judeci totul "politically correct" iar unele credinţe politice sunt interzise. De fapt-şi nu e greu să te prinzi- au "ei" grijă să ne îndobitocim într-atât încât să nu ne mai prindem "never-ever". Umanismul comunist fiind interzis mai rămâne "la liber" umanismul religios dar nu-i aşa că vă repugnă până şi ideea în sine? Pentru că ea nu se adresează decât maselor şi nu 'telectualilor... Oricum, dincolo de tribulaţiile şi aberaţiile mele mesajul lui John Lennon rămâne... Beat this!

Ecou de aripi în Brumar...

Astăzi, instinctiv, întru împlinirea agoniei, fluturele s-a aşezat cu aripile larg deschise pe asfaltul trotuarului rece care mai ieri îl încălzea. Vroia să mai îmbrăţişeze o ultimă dată floarea seamănă întru destin.
Putea oricând a fi strivit de un trecător indiferent dar nu-i păsa. Gândul îi era la floare...
Din inutil-naivă milă l-am luat în mână şi simţindu-mi căldura s-a lipit de ea. Nici rafalele crude ale vântului nu l-au putut desprinde. Puţin l-am încălzit şi cerebral l-am scuturat în iarba luminată slab: Hai, dute! Adu-ţi aminte vara în clipa de pe urmă! Din amintire fără ştire, ai să treci în vis...

Ţara necrologilor de serviciu şi requiem-urilor televizate...

Ieri mi-am adus aminte (cât de mult prea târziu) de ce am fost unul dintre cei mulţi răguşiţi spectatori cu inima preaplină, ai Cenaclului...
Nu-i aşa că trepăduşilor zilei le e de neconceput măcar o zi de prea necesară linişte şi pioşenie (întru spălarea păcatului de nespălat)...
E trist să trebuiască o moarte pentru a mă întreba, pentru a ne întreba... Ce s-a întâmplat cu mine? Ce s-a întâmplat cu noi?

Fără de titlu...

A plecat Poetul luând cu el Cuvântul... lăsându-ne Neliniştea nerostită...