Whishlist de misfit :)

De Crăciun vroiam să stau la taifas cu 100 de Cimpoieri (100 Pipers) sperând că asta va deveni o tradiţie.
Geaba am bătut super/hiper market-urile cu renume mediatic, după ei, că n-am văzut picior de cimpoier. Aşa că l-am agăţat pe colonelul McNair's da' compania lui n-a fost atât de plăcută şi ca urmare am terminat repede cu el.
Cum felul meu de-a fi lasă de dorit, cu precădere iarna, mi-am dorit măcar o doză de Caractere a la Daniel Hechter (că pentru esenţe mai tari în flacoane mai mici nu prea avea Moşu' fonduri)... aceleaşi super/hiper market-uri. Ţi-ai găsit... se practică pachetele cadou cu nume de încălţări sport şi lame de ras care au de toate cu condiţia să fie mult şi ieftin.
Şi dacă n-a fost să miros eu a Caractere (că-n restul anului nu înşel aparenţele) mi-am dorit beţigaşe parfumate cu miros de cedru. P'astea le-am căutat doar în două locuri (că doar eram epuizat căutând cimpoierii). Se practică putori gen: Santa Barbara, San Sebastian, cafea şi alte insane/stupid incense-uri...
Deci... Crăciunul ăsta n-a avut aromele potrivite nici pe dinăuntru, nici pe mine şi nici în jurul meu. Aşa că am mers până la capăt şi mi-am luat "brad artificial"-măcar să spună lumea că sunt "green" (că bani de Toyota Prius n-am).
Mi-s un misfit...

Christmas spirit...

E Crăciun!
Fie ca Spiritul Lui să vă pătrundă în suflet şi să vă Lumineze zi de zi, în fiece zi...

Praises sing to Christ the King
And peace to men on earth

On Christmas Eve I dreamed I traveled all around the earth
And in my dream I saw and heard the ways the different people
Hail the king whose star shone in the east and what a dream it was...

In London Town I walked around Piccadilly Circus
A mass of people movin' here and there, I wondered where
On every face at every place was, "Hurry up, I'm late"
But a kind old man at a chestnut stand said, "Merry Christmas mate!"
And I felt the Christmas spirit

In a little town nestled down in Bavaria Germany
I walked along to see what the feeling there would be
And here again was the busy din, the rushin', the yellin'
But some kind boy said, "Frohliche Weihnachten!"
Not understanding the words but gettin' the buyin' and sellin'
I felt the Christmas spirit

In Bethlehem I heard a hymn, some distant choir sang
And with other tourists I walked along to a Church as its bells rang
Then I heard someone tell someone, "There's where Christ was born"
I wonder if He looked like our baby looked on that first morn'
And then I really felt the Christmas spirit

From a businessman in the Holy Land at a sidewalk souvenirshop
I bought a little Bible since I'd already stopped
And it was in Paris France somehow by chance that I took the Bible out
As I flipped the pages I saw these words

And I knew what it was all about
For I read,
"Fear not for behold I bring you good tidings of great joy
Which shall be to all people
For unto you He was born this day in the City of David, a Saviour
Which is Christ the Lord"
Then I took the little Holy Book, held it close and tight
I closed my eyes and visualized the glory of that night
So suddenly it came to me for when I awoke on Christmas Day
I felt the Christmas spirit down deep inside to stay
O little town of Bethlehem how still we see Thee lie
Above Thy deep and dreamless sleep the silent stars go by
Yet in Thy dark streets shineth the everlasting light
The hopes and fears of all the years are met in Thee tonight

Cântec... ca sămânţă...

Trebuie să recunosc că nu îmi place John Lennon. Pentru că nu a crescut pe aceeaşi stradă cu mine.  Strada lui era cu sens unic (şi unii zic, invers) Nici măcar vecini de cartier n-am fost (În a lui băieţii băteau fetele). Aşa că n-am avut curiozitatea să-l întreb ce a vrut să spună autorul. Cum el s-a mutat  ceva mai departe... înţelege fiecare ce vrea şi cât îl duce mintea. 

As soon as your born they make you feel small,

By giving you no time instead of it all,

Till the pain is so big you feel nothing at all,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

They hurt you at home and they hit you at school,

They hate you if you're clever and they despise a fool,

Till you're so fucking crazy you can't follow their rules,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

When they've tortured and scared you for twenty odd years,

Then they expect you to pick a career,

When you can't really function you're so full of fear,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

Keep you doped with religion and sex and TV,

And you think you're so clever and classless and free,

But you're still fucking peasents as far as I can see,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

There's room at the top they are telling you still,

But first you must learn how to smile as you kill,

If you want to be like the folks on the hill,

A working class hero is something to be.

A working class hero is something to be.

If you want to be a hero well just follow me,

If you want to be a hero well just follow me.

N.B. Iar interpretul "Ion" nu se referea la regimul atunci aflat aici ci la cel din locul lui de baştină şi de pe unde mai sălăşluia "liber" când un dement aflat în democraţie l-a trimis pe lumea cealaltă.

P.S. Postul acesta se vrea dedicat colegilor pasionaţi de film pentru clipul încă accesibil şi îndeosebi domnului profesor (care ştiu că oricum nu-l urmăreşte).

P.P.S. Deşi e evident, va trece mută vreme până când ne vom da seama la nivel de conştiinţă colectivă că nu e democraţie orânduirea în care totul e permis atât timp cât judeci totul "politically correct" iar unele credinţe politice sunt interzise. De fapt-şi nu e greu să te prinzi- au "ei" grijă să ne îndobitocim într-atât încât să nu ne mai prindem "never-ever". Umanismul comunist fiind interzis mai rămâne "la liber" umanismul religios dar nu-i aşa că vă repugnă până şi ideea în sine? Pentru că ea nu se adresează decât maselor şi nu 'telectualilor... Oricum, dincolo de tribulaţiile şi aberaţiile mele mesajul lui John Lennon rămâne... Beat this!

Ecou de aripi în Brumar...

Astăzi, instinctiv, întru împlinirea agoniei, fluturele s-a aşezat cu aripile larg deschise pe asfaltul trotuarului rece care mai ieri îl încălzea. Vroia să mai îmbrăţişeze o ultimă dată floarea seamănă întru destin.
Putea oricând a fi strivit de un trecător indiferent dar nu-i păsa. Gândul îi era la floare...
Din inutil-naivă milă l-am luat în mână şi simţindu-mi căldura s-a lipit de ea. Nici rafalele crude ale vântului nu l-au putut desprinde. Puţin l-am încălzit şi cerebral l-am scuturat în iarba luminată slab: Hai, dute! Adu-ţi aminte vara în clipa de pe urmă! Din amintire fără ştire, ai să treci în vis...

Ţara necrologilor de serviciu şi requiem-urilor televizate...

Ieri mi-am adus aminte (cât de mult prea târziu) de ce am fost unul dintre cei mulţi răguşiţi spectatori cu inima preaplină, ai Cenaclului...
Nu-i aşa că trepăduşilor zilei le e de neconceput măcar o zi de prea necesară linişte şi pioşenie (întru spălarea păcatului de nespălat)...
E trist să trebuiască o moarte pentru a mă întreba, pentru a ne întreba... Ce s-a întâmplat cu mine? Ce s-a întâmplat cu noi?

Fără de titlu...

A plecat Poetul luând cu el Cuvântul... lăsându-ne Neliniştea nerostită...

Temă la disciplina film

Avem temă la disciplina "Film". Prietenii ştiu că îmi place mai mult fotografia... din mai multe motive.
Pentru că sunt o fire mai contemplativă, pentru că fotografia poate fi făcută în solitudine creativă, pentru că filmul dezvăluie mai mult decât o fracţiune imortalizată şi deci, ca orice mărturisire limitează fiind supusă uitării, pentru că o fotografie nu poate fi povestită (Îl ştii! Ăla de respira greu...)

Aşa că... ceea ce urmează nu e nici scenariu, nici plan filmic, nici... da' e ceva. Se numeşte: ETICHETE

INT. Fade In

Hol luxos, sobru cu planul strâns al unei uşi deschise masive din lemn natural nobil lăcuit cu o plachetă aurie (indescifrabilă).

TILT  în sus + DOLLY înfăţişează parchetul lucios şi preţios (cu inserţii de lemn nobil) până ajunge la un birou din lemn masiv pe care se află papetărie elegantă în spatele căruia se află un scaun masiv tapiţat în piele verde „imperial”.

Pe peretele din spatele biroului, în bibliotecă se află aliniate perfect şiruri de cărţi legate elegant, identice ca aspect (cu volumele numerotate).

PAN STÂNGA

În dreptul uneia dintre ferestrele înalte, aflat cu spatele, se află un personaj între două vârste, înalt, cu o statură ce denotă siguranţă de sine, îmbrăcat în costum sobru, elegant, scump. Se bâţâie nerăbdător pe picioare.

OFF (dreapta) se aude un zăngănit de scule trântite într-o cutie.

PAN DREAPTA care dezvăluie încă o dată preţiozitatea mobilierului, a bibliotecii şi obiectelor din încăpere.

Scena se opreşte în cadrul unei uşi aflată pe peretele din dreapta.

CUT

INT. (sala de baie)

Încăperea la care se opreşte scena anterioară se relevă a fi o sală de baie la fel de elegantă precum biroul. Cadru dominat de WC.

În poziţie ghemuită, cu spatele către cameră se află un instalator (într-o salopetă albastră, destul de murdară, care închide cutia cu scule şi apoi prim plan pe mâna care pune un facturier pe marginea postamentului de marmură al lavoarului. Mâna stângă deschide facturierul, şi ţine facturile deja folosite în timp ce mâna dreaptă începe să scrie la rubrica Client: Cabinet av....

OFF (stânga -o voce uşor nervoasă):

E gata?

INSTALATORUL:

Da, într-o clipă.

CUT

INT. (biroul)

PAN spre dreapta urmăreşte personajul elegant parcurgând grăbit spaţiul de la fereastră către birou.

Ajuns la birou camera surprinde instalatorul care cu facturierul în mână parcurge spaţiul de la sala de baie până la birou.

Instalatorul depune facturierul deschis pe birou împingându-l uşor către celălalt personaj.

Personajul în costum, uşor nerăbdător se apleacă luând un stilou scump de pe birou şi dă semneze factura.

AVOCAT (Surprins, perplex, iritat, uşor aplecat asupra facturii exclamă):

Hei! Atât de mult? Nici chiar eu, ca avocat (cu renume) nu câştig atât într-o oră!

INSTALATORUL:

Nici eu nu câştigam atâta când eram avocat.

Carton! (Teanc de bani cu 2 cărţi de vizită alăturate, una de avocat şi una de instalator pe care se face ZOOM IN şi FADE OUT)

THE END

Addagio...

Promiteam cu două posturi mai jos că voi reveni cu un addagio legat de menirea actului artistic şi trebuinţa de simţuri pentru a putea percepe conştient (pentru că doar astfel apare transformarea şi devenirea personală a receptorului creaţiei -lent dar cu destul ritm al inimii deschise).

If the eye is unobstructed the result is sight.
If the ears is unobstructed the result is hearing.
If the nose is unobstructed the result is a sense of smell.
If the mouth is unobstructed the result is a sense of taste.
If the mind is unobstructed the result is wisdom.
When you drop those barriers that you have erected thru your concepts and conditionings...
Wisdom is not something acquired! Wisdom is not experience!
Wisdom comes from not being influenced by experience. Wisdom is not applying yesterday's solutions to today's problems.
....
When the heart is unobstructed the result is LOVE.

Ce mă mai mănâncă buricele degetelor să comentez (în special a 2-a parte)... dar aş părea maliţios unora/multora...
Dar poate că astfel o să trecem de faza întrebării: Ce a vrut să spună autorul? şi vom ajunge la acel Ahaa... atât de necesar.

(citatul vine din orient dar a fost relevat şi adăugit de către Anthony de Mello) 
Dacă ochii nu sunt acoperiţi rezultatul e vederea.
Dacă urechile nu sunt acoperite rezultatul e auzul.
Dacă nasul nu e înfundat rezultatul e simţul mirosului.
Dacă gura nu îţi e acoperită rezultatul e simţul gustului.
Când dărâmi bariele pe care le-ai ridicat prin (propriile) preconcepţii şi condiţionări...
Înţelepciunea nu e ceva care se obţine! Înţelepciunea nu înseamnă experienţă!
Înţelepciunea vine când nu eşti influenţat de experienţă. Înţelepciunea nu înseamnă aplicarea soluţiilor de ieri la problemele de astăzi. 

Impardonabila erată...

Mă rog şi sper a-mi fi iertată uitarea şi scăparea...
Fără a se vrea o circumstanţă atenuantă... dar piesa şi interpreta acesteia oricum meritau o menţiune separată.
Ce ironie... arta începe acolo unde Goagălu' mai că se împiedică... în zadar am căutat autorul textului (noroc cu cd-ul "Împreună de 40 de ani" al Dacia şi Electrecord).
Muzica: Vasile Vasilache jr., Versuri: Flavia Buref. An: 1966... piesa a fost distinsă şi cu "Cerbul de Bronz" la Braşov (Kalinka (Belgia))

E multă vreme de când ploaia ne-a-ndrăgit
Din prima seară chiar un parc ne-a dăruit
Atâta i-a speriat pe toţi cu stropii grei,
Că ne-a fãcut stăpâni pe parc şi pe alei.
Ce fericiţi copacii uzi îi scuturam,
Ca doi copii desculţi prin ploaie alergam.

Refren: Ploaia dansa împreună cu noi,
Se-nveselea când râdeam amândoi..
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe feţe citea cât de mult ne iubim.

Ploaia glumea lunecând printre noi
Ploaia visa când tăceam amândoi
Şi ne şoptea că nimic nu-i prea mult,
Nici prea greu
Dacă vrem dragostea
Să dureze mereu.

În ziua-n care din nimicuri ne-am certat,
A fost o clipă când iubirea ne-am uitat
Şi pentru-o, vorbă drumul ni s-a despãrţit
Dar ploaia caldă ne-a oprit şi dojenit.
Stropii grãbiţi urmele paşilor ştergeau
De fericire ochii umezï surâdeau.

Ca o (altă) ironie... versurile şi compoziţia aceasta n-au nevoie de copyright... pentru că  oricum nu se (mai) găseşte o voce pe măsura lor...

.......................

Undeva chiar trebuie să închei... futila (nu-mi fac iluzii) argumentaţie... şi o fac astfel...

Nu le mai fac cum le făceau odată... (ediţia în limba română)

Am căutat pe Goagăl Anda Călugăreanu şi am dat peste Anda Adam. Relevant şi cinic, nu?

Unii dintre colegi ştiu că la unul dintre cursuri (natură statică) cineva a adus o portocală... Şi asta a fost îndeajuns să-mi provoace un blocaj... Acel sentiment obsesiv când îţi aminteşti doar două-trei versuri ale unui şlagăr şi pe care le tot fredonezi până când înfrigurat ajungi să asculţi piesa care îţi crează frustranta obsesie...

Pentru necunoscători, şlagărul este acea piesa muzicală care, pare de necrezut dar e adevărat, poate fi fredonată (fără un Intel QuadCore, Cubase şi FruttyLoop). Genul este aproape defunct, ucis de binefacerile tehnologiei şi a marketingului muzical.

Coincidenţă, am aflat din statusul de pe feisbuc al Andei Adam că "Îmi place pe masa de la bucătărie..."
Trebuie să recunosc că şi mie! Să gătesc şi să mănânc! Cu siguranţă că draga de Anda cunoaşte cel de-al doilea termen dar cu gătitul am dubii mari. Dacă vrea să îmi demonstreze contrariul n-are decât să vină să o facă pe masa mea DIN bucătărie (2x3m)... eventual cântând Bandiera rossa (la cât elan are o piesă ca asta e numai bună). Sau poate Marşul brigadierului...
Până atunci însă ea să exerseze iar noi să fredonăm...

Şi încă...



No dară... pentru cel de mai jos adunaţi o duzină de Cray-uri şi două de ingineri de sunet... şi pentru că n-o să vă iasă decât nişte onomatopee... ascultaţi o melodie (Horia Moculescu), un TEXT (Puiu Maximilian) şi o voce (Mihaela Mihai).

M-a întrebat o colegă astăzi... "Ce fotomodel preferi (ca să ştiu ce să-ţi caut)?" Ai intuit bine Cami... crezi că se mai găseşte aşa ceva?

Pentru moment nu ştiu încotro va merge acest: "They don't make them like they used to!" (Probabil că tot despre muzică va fi vorba dar vom schimba sexul).

Ni se spune în mod repetat că fotografia e o artă cu un singur autor iar filmul este o operă colectivă. La fel şi muzica (pentru mase) care suferă cea mai rapidă decădere... compozitor, textier, orchestrator, dirijor, interpret (şi da, şi sunetist) alcătuiesc un tot dedicat Menirii operei/actului artistic. Rămâne doar să ai ureche, ochi şi suflet (voi adăuga un addagio cu tâlc-LOL-la postul ăsta).

P.S. (11.01.2018) E frustrant şi hilar deodată să vezi cum Goagăl nu poate ascunde şi îngropa nestsemate... No meri dară pe...
https://youtu.be/5WhrWZ1jeD8

Non li fanno piu come quelli che hanno fatto una volta... (edizzione italiana)

They don't make them like they used to... (edizzione italiana)...
În traducere liberă: Lady Gaga eat my meat and meanwhile listen to this!
Questo è l piu difficile da scrivere mai...
Într-o lume a feisbuc-ului în care comentariu' suprem e dat de onomatopee precum: Ooaaaaiii, jdiuuu, cuuteee, cooool, nice şi într-o lume în care e o mândrie ca şi playback-ul să îţi iese fals, mult prea rar, spre deloc, ne mai putem aduce aminte că muzica era muzică, filmul era film, că arta era artă iar artistul era artist (şi nu VIP). Menirea era de a sădi, de a crea reverberaţii, de a răscoli şi a aduce la suprafaţă ceea ce ne poate ridica dincolo şi peste ceea ce am fost înainte de clipa în care simţurile ne-au fost atinse de creaţia artistului.
Am mai spus-o: Tehnologia dezumanizează! Şi deci, înstrăinează. Decadenţa e un termen prea blând când creşte exponenţial ajungând decădere!
Numai respectul pentru Doamnele (şi nu Lady-urile) din clip-urile de mai jos mă face să mă opresc (deocamdată) aici...
Concluzii sunt destule...
Internetul e redundant când vine vorba de propagarea în spaţiu a artei dar util când vine vorba de propagarea în timp...
Ca să comunici ce gândeşti şi ce simţi n-ai neapărată nevoie de o conexiune wide band.
Nu-i aşa că întradevăr alb-negru spune de multe ori decât true color-ul vulgar explicit? (Cu dedicaţie colegilor de la foto-film (pe principiul "Less is more")


Gigliola Cinquetti

Pentru cei care au dubii că a existat artă înainte de playback (aceeaşi piesă "live"): http://www.youtube.com/watch?v=2LYf3m8XRIU
Şi pentru cei pe nume Toma (aceeaşi piesă "unplugged"= "senza rette"): http://www.youtube.com/watch?v=kjxdWqYuFQ8
Pentru cei care nu ştiu italiană dar pretind că ştiu spaniolă: (aceeaşi piesă, altă limbă)http://www.youtube.com/watch?v=6D1E66VxvN8

La seconda Donna (un "dop" de fată:   Rita Pavone)











Cui îi pasă dăcă am convins pe cineva...
Un gând însă către cineva (drag mie) care s-ar putea să-şi reamintească vara lui 1976, la Hanul Haiducilor de lângă de Mamaia... (un pirat şi o sirenă "frumoasă"... îţi mai aminteşti?... e drept, piesa era în engleză "Those Where the Days") Îţi mulţumesc! (pentru cel care sunt şi m-ai ajutat a fi:
Io non cambio mai
No, non cambio mai!)






Corolar:
Che fatica essere uomini!

Postludiu la Menire

Am fost întrebat dacă rândurile din Menire "mi-au venit mie" sau m-am inspirat...
Am răspuns că mi le-am adus aminte dintr-o viaţă anterioară.
Astăzi cred că am găsit răspunsul print-un "banc" citit în urmă cu mai bine de 2 ani:
O femeie a visat că intră într-un magazin complet nou şi, spre surpriza ei, îl întalneşte pe Dumenzeu la caserie.
-Ce vinzi acolo? l-a întrebat ea.
-Tot ce îţi poate dori inima, i-a răspuns Dumnezeu.
Nevenindu-i să îşi creadă urechilor, femeia s-a decis să ceară cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinţă umană.
-Doresc pace interioară, iubire, fericire, înţelepciune şi eliberarea de teamaă a spus ea.
Apoi, dupa ce s-a mai gândit, a adăugat:
-Nu doar pentru mine. Pentru toţi oamenii de pe pamânt.
Dumnezeu a zâmbit:
-Cred ca m-ai înţeles greşit draga mea. Noi nu vindem fructe aici, doar seminţe.
....
Deci probabil că cineva a semănat (atunci, la momentul lecturii) o sămânţă... în mine.

Imagini disparate...

Titlul înşelător (bun de serial) vrea de fapt să spună că habar n-am cum aş putea să leg ideile postului de faţă.
Astăzi am avut în sfârşit curs foto şi nu s-a vorbit despre film. Respiro deci...
Pe lângă idei disparate am şi întrebări al căror singur numitor comun e cursul de fotografie.
Mă întreb deci (şi am să îl întreb pe prof, în cadru privat) de unde îi vin ideile de teme pe care ni le dă/impune.
Deci:
Cum poţi cere unui mizantrop (a se citi: fost iubitor de oameni) cu doi câini să realizeze imagini cu tema "Omul de lângă mine"?
Cum poţi cere unui Scorpion iubitor de lumină şi căldură să imortalizeze "Toamna"? (Noroc că nu se dau note că aş fi luat 3 anul trecut.)
Anul ăsta altă dandana... "A ruginit frunza din vii". Păi când am văzut eu după practica din facultate (86-87) vreo vie ca să mă conving şi să conving imagistic că e întradevăr ruginie frunza? Eu văd doar raftul cu vin din supermarket (unde fotografiatul e interzis).
Altă temă la care restanţieri suntem toţi... "Autoportret" Aici ar merge o compoziţie: găleată de apă, un pumn de ţărână şi un chibrit fumegând.
Ne-a dat şi tema proiectului de sfârşit de an: "Proverbe" Musai româneşti!
Nu-i vorba... sunt destule şi idee am... da' unde să mai găsesc eu o covăsărie? (Ooops... aici s-a împiedicat şi dexonline-ul... care ştie de covaci da' nu ştie cum îi spune locului unde bate el fierul cald).
Mai am de întrebat... de exemplu dacă după terminarea şcolii, cu diploma în mână pot să deşart cu năduf câteva chestiuni legate de patronajul CJT-ului Timiş.
Cică de mâine, până sâmbătă nu mai plouă... dacă nu scot o idee de scenariu de Oscar care să mă ţină ocupat până luni am să-i întreb pe colegii foarte sociabili dacă nu vor să degustăm în weekend frunza ruginie de la Recaş. ;)

Pastilă antistress (Contraindicaţii: Nostalgie cronică)

Jebes ljiepe vremena kad sve otislo u k...... pozzz svim Balkancima...
(Se poate traduce mot-a-mot că doar tăim în singurul tărâm bogat în interferenţe culturale dar n-o fac ca să nu pocnească nimeni de falsă pudoare)

P.S. Am reîntâlnit fluturele... la aceaşi păpădie pe care o săruta cu nesaţ... veşmântul îi era lustruit de-acum de frig şi ploaie... tempora...

Ultima bătaie de aripi a fluturelui...

E toamnă...
Iar!
Ieri, în vremelnica lumină caldă a amiezii, printre maşini, stâlpi, cabluri, ţevi şi trecători indiferenţi pe-asfalt, pe pângărita rigolă în care flori târzii de păpădie şi lucernă îşi împlinesc grăbite menirea, zburdau 2 fluturi. Sărutau cu nesaţ, a despărţire, florile tovarăşe într-ale sorţii.
Astă noapte au fost doar două grade. Mai e atât de puţin...
Dar cine are timp să observe rezilienţa Naturii dată tocmai de efemeritatea individului... Noi ne grăbim de teamă, către nicăieri...



Ziua Mondială a Animalelor (4 octombrie)

DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR ANIMALELOR

Preambul:

• Considerând că Viaţa este unică, toate fiinţele având origine comună, diferenţiindu-se în decursul evoluţiei speciilor,
• Considerând că orice fiinţă vie are drepturi naturale, orice animal dotat cu sistem nervos are drepturile sale specifice,
• Considerând că dispreţurirea sau simpla nerecunoaştere a acestor drepturi naturale provoacă grave prejudicii Naturii şi conduc omul la crime împotriva animalelor,
• Considerând că o coexistenţă a speciilor în lume implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a celorlalte specii,
• Considerând că respectul omului faţă de animale este inseparabil de respectul reciproc al oamenilor,

Se proclamă următoarele:

Articolul 1

Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic. Această egalitate nu exclude diversitatea speciilor şi indivizilor.

Articolul 2

Orice formă de viaţă animală are dreptul la respect.

Articolul 3

1. Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime.

2. Dacă este necesară sacrificarea unui animal ea trebuie să fie instantanee şi nedureroasă.

3. Animalul mort trebuie tratat cu decenţă.

Articolul 4

1. Animalul sălbatic are dreptul de a trai şi de a se reproduce liber în mediul său natural.

2. Privarea prelungită de libertate, vânătoarea şi pescuitul spotiv, precum şi orice folosire a aninalului sălbatic în alte scopuri dacat cele vitale sunt contrare acestui drept fundamental.

Articolul 5

1. Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire.

2. În nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat în mod nejustificat.

3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte fiziologia şi comportamentul proprii speciei respective.

4. Expoziţiile, spectocolele, filmele care folosesc animale trebuie să le respecte demnitatea şi să nu comporte violenţă.

Articolul 6

1. Experimentele pe animale care implică suferinţa fizică sau psihică violează drepturile animalelor.

2. Metodele alternative trebuie dezvoltate şi implementate sistematic.

Articolul 7

Sacrificarea oricărui animal care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o CRIMĂ.

Articolul 8

1. Orice act care pune în pericol supravieţuirea unei specii sălbatice precum şi orice decizie care duce la un asemena act constituie o crimă împotriva speciei.

2. Masacrarea animalelor sălbatice, poluarea şi distrugerea biotopurilor sunt considerate crime.

Articolul 9

1. Statutul legal specific al animalelor precum şi drepturile lor trebuie să fie recunoscute prin lege.

2. Protecţia şi salvarea animalelor trebuie reprezentate la nivelul organizaţiilor guvernamentale.

Articolul 10

Educaţia şi instruirea publică înca din copilărie trebuie să conducă omul la observarea, înţelegerea şi respectarea animalelor.

Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO (România este semnatară a acestui act).

Fancisc din Assisi (1182-1226)

Exerciţiu (de limbă engleză? ...sau poate de iubire?) episodul pilot

If I can dream

There must be lights burning brighter somewhere
Got to be birds flying higher in a sky more blue
If I can dream of a better land
Where all my brothers walk hand in hand
Tell me why, oh why, oh why can't my dream come true
Oh why

There must be peace and understanding sometime
Strong winds of promise that will blow away
the doubt and fear
If I can dream of a warmer sun
Where hope keeps shining on everyone
Tell me why, oh why, oh why won't that sun appear

We're lost in a cloud
With too much rain
We're trapped in a world
That's troubled with pain
But as long as a man
Has the strength to dream
He can redeem his soul and fly

Deep in my heart there's a tremblin' question
Still I am sure that the answer, answer's gonna come somehow
Out there in the dark, there's a beckoning candle, yeah
And while I can think, while I can talk
While I can stand, while I can walk
While I can dream, please let my dream
Come true......right now

Let's Do It Romania! Debriefing...

Va exista cu siguranţă o statistică privind numarul de gropi de gunoi lichidate total sau parţial, numărul de saci de gunoi umpluţi de nesimţirea semenilor şi efortul nostru reparator, volumul total adunat şi numărul final de participanţi. Pentru asta vor exista comunicate de presă şi suficiente declaraţii.
Există însă ceva mai important decât cifrele seci ale statisticii...
Inerţilor le-am demonstrat că lucrurile pot să se mişte şi că există destulă forţă şi energie în noi pentru a muta literalmente munţii din loc!
Blazaţilor (cu mizeria) le-am dovedit că putem trece peste orgoliu ori mândrie şi că respectul de sine nu ne scade atunci când îndreptăm ce au greşit alţii! Astăzi între noi, necunoscuţii care au susţinut şi participat la Let's Do It Romania! nu au existat bariere de vârstă, educaţie şi status social! Prieteni şi cetăţeni eco-conştienţi ai lumii.
Scepticilor le-am arătat că se poate!
Şi da, tuturor le-am demonstrat că există loc şi timp pentru o schimbare de atitudine (de departe cel mai important lucru)! Locul e aici iar timpul e acum! Pentru noi, pentru cei ce vor veni după noi şi pentru tărâmul acesta numit România!
Iar la nevoie o vom dovedi încă o dată... şi încă o dată, de câte ori va fi nevoie!
Bravo România!

Link: Let's Do It Romania! în judeţul Timiş

Au mai rămas 3 zile...

People are people...

Bănănăream zilele trecute pe YouTube şi cuprins de o anume nostalgie am ajuns la imnul unei foste republici yugoslave (pentru prietenii care deşi sunt yugonostalgici declaraţi, să stea liniştiţi... ascultasem imnul altei republici înainte ;)... şi încă, începusem de la Hej Sloveni a cărei melodie, din câte ştiu, este şi acum imnul Poloniei (mai lent şi mai accentuat). (Despre interferenţele culturale care le simt în acest spaţiu blagoslovit altă dată pentru că ar fi mult prea mult de deşertat.)
Şi e o anume atmosferă la comment-urile clipurilor de acest gen. Ceva de genul:
Srbi i Hrvati su braća, koliko god vam to gnusno bilo... Pozdrav svima!
Numai că se găsi unul...
One day Hungary and Croatia will march against the Sebian turd. And then we will get back our Glorius thousand year old Great Hungary. And just because it would be called Great Hungary, does not mean that Croatia would not exsist any more.
Ce puteam să-i răspund?
You schmuck! Pozdrav iz Timisoara. Glup si ko kurac!
Da' bipedu' de dincolo de Tisa are ceva tupeu în pârţ şi îmi răspunde:
Its Temesvar you assholle. Hello from Hungary, Croatia
Acu' să-l învăţ eu ce nu l-a învăţat mă-sa?
Haide să mai fac o încercare:
Temesvar e măta! Look up for Castrum  Timisensis. We can keep this up forever (to a bitter end). You and I are mere mortals...it's not our name but our attitude & acts that define us. And only great selfish and unegocentric people with clear eyes and opened minds built such great places like Budapest, Belgrade, Temesvar or Zagreb. Nationalism or extremism it's not the way to go and grow but a sure path to grieve and sorrow...Clear your mind and see the most beautiful cultural interferences that appeared & are still growing in this geographic area. My dear
schmuck! :)  (look at Timisoara demographics on Wikipedia and realise that we should get along just fine or better yet, don't (ever) define yourself by nationality)

Salutări tuturor! Pozdrav svima/Поздрав свима! Köszöntjük minden!

(link extern versuri)

Eat this!

Aveam cu ceva timp în urmă intenţia de a deşerta impactul pe care l-au avut imaginile lui Tommaso Ausili asupra mea. Şi asta pentru că e vorba de fotografie dar încă prea cuminte pentru mine.

M-am abţinut deci... după cum am făcut-o şi în ceea ce priveşte clipurile de pe OneEarth.org (sub pretextul că sunt  netitrate în limba română).
Se pare însă că cineva a simţit asta... şi mi-a trimis un link însoţit de îndoiala că ar fi bine să urmăresc întregul film.
Trăim într-o lume superficială, egoistă şi alienarea indusă de deşertăciunea traiului zilnic nu are cum să ajungă la esenţă (eu am depăşit deja etapa iluziei)...
Nu mă sfiiesc a spune că de-a lungul vizionării m-am gândit repetat la două persoane pe care le cunosc. N-am să spun care...
E prea lung filmul... aşa că nu mă aştept ca cineva cunoscut (ori necunoscut) mie să aibă răbdarea de a-l urmări până la capăt (dar sămânţa a fost plantată indiferent de cine are îndrăzneala de a o privi).
Culegem ce am semănat. Şi încă... Suntem ceea ce mâncăm!
Eat this! (sau egal de mai jos)

O tempora o mores!

Cineva apropiat cât se poate mi-a spus (dar nu aici): "timpul ne scapă printre degete şi nu-l putem opri, dar încercăm să nu-l risipim pe cel care ne-a mai rămas şi de aceea citim tot ce ne cade in mână."

Ia te uită ce mi-a picat mie azi pe ecranu' online (nu dau bani pe ziare că-s ecologist) şi cum m-am mai luminat eu astăzi:

O calugarita insarcinata, dintr-o reclama la inghetata, supara Papalitatea -oh Sanctă Papalitate cât ai decăzut... cu ani în urmă (doar cardinal fiind) condamnai în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (anterior cu cuvântul Incuiziţie în denumire) opiniile lui Anthony de Mello iar acum când ai ajuns "capo di tutti capi" te ocupi de pipitze frustrate cu fetiş.

 Lady Gaga, aproape dezbracata in aeroport -mă întreb ce se vedea şi ce era ascuns privirii. Inteligenţa, decenţa şi cultura sigur erau de nezărit. Şi asta ţi-o zice Alehandro (Roberto făcea poze).

Traficanti englezi au vandut virgine milionarilor arabi-de unde se vede că în contemporaneitate diferenţele între creştinism şi islamism încep să se şteargă.

Anca Turcasiu a pozat sexy la 40 de ani -mai sunt şi altele care au făcut asta la vârsta maturităţii. Bine ai venit în rândul MILF dragă Anca.

Trei spectatori au lesinat in timp ce vizionau "127 hours" -păi după atâtea ore de vizionare ce aţi fi vrut? Ecranizaţi toate întâmplările dramatice şi tragice ale acestei lumi şi sigur dispare problema suprapopulării.

Violul, una dintre infractiunile cel mai putin pedepsite din SUA -doar acolo?


Franta a hotarat: NU valului islamic in public! - cine e Franţa? "Jamais couche avec..." ar spune un pamfetar televizat. Nu-i aşa că Dumnezeu e numai unul şi e de partea noastră? Şi asta se întâmplă acolo unde s-a auzit: "Liberte, Fraternite, Egalite" -accentele au dispărut şi au devenit ascuns extremiste sub niqab-ul democraţiei occidentale.

Cardinal german: Marea Britanie este o "tara de Lumea a Treia" şi cică: "In Anglia s-a raspandit un neo-ateism agresiv" -păi dacă Papalitatea se topeşte precum îngheţata la reclamele cu fetiş de credinţă cine să se mai ocupe?
Elvetienii despre Cluj-Napoca: "Saracie ca in Africa de Sud" -acu' unde e mai bine? În Marea Britanie sau la Cluj Napoca? Cică elveţienii au venit pentru o confuntare sportivă şi nu pentru denigrări elitiste.


Fanii M. Jackson, taxati pentru florile depuse la mormant -e vreun sfânt care se ocupă de finanţe? Taxe pe pioşenie, admiraţie, recunoştinţă şi se rezolvă toate. Dar parcă văd că îşi bagă guvernul lui Boc coada...


Şi hai să închei cu o veste bună. S-a măsurat, verificat şi dovedit că: O strangere de mana creste speranta de viata
Cercetatorii britanici de la Medical Research Council sunt de parere ca persoanele in varsta care se saluta printr-o strangere de mana ferma si care merg cu un pas alert traiesc mai mult decat persoanele din aceeasi transa de varsta care sunt mai putin energice.
Pensionarii noştrii au pasul alert când merg să-şi plătească lumina, gazul, cablul, telefonul, dările şi să-şi ia medicamentele de teamă să nu se scumpească.
Iar strângerile de mână vin de la orânduire. Şi să mai zici că guvernanţii n-au grijă de bătrâni...

Mai bine deschid o carte de-a lui Coelho, Sandra Brown sau Horia Roman Patapievici (am terminat aceeaşi facultate, nu-i decât cu 10 ani mai mare decât mine şi a scris cică despre defecte şi impurităţi)...
sau, şi mai bine, mă pun să ascult Liniştea şi să privesc Lumina.

They don't make them like they used to...

They don't make them like they used to...
Întâmplător sau nu astăzi a reînceput şcoala pentru unii ;)...
Şi s-a vorbit mult despre film...
Coincidenţa face ca în aceeaşi (astă) seară văd un film care merită văzut... Wait Until Dark ...iar în intrigă să aibă un rol şi fotografia.
Da! They don't make them like they used to...
Şi nu mă refer aici la automobile, nici la filme (deşi aserţiunea rămâne cu valoare de adevăr)...
Orice opinie n-ar fi decât o palidă, şi vulgar trivială articulare ce nu poate descrie pe cineva care a purtat numele de Audrey Hepburn.
Dăscăliţa mea de limba şi literatura română afirma că nu avem timp suficient pentru a citi cărţile bune, nici pe cele foarte bune ci doar pe cele excepţionale.
Şi atunci... de ce ne pierdem timpul cu chestii 3D?

P.S. Am afirmat deseori că tehnologia ucide (despre asta e timp altădată).

Arta este pe moarte!

Arta este pe moarte!

Asta nu pentru că nu ar mai exista destui artişti în care să crezi (deoarece un artist ajunge precum un cocoş la 10 găini) ci pentru că nu mai există destui spectatori. Şi cum arta are două componente  artistul şi spectatorul/privitorul/auditoriul precum cele două sexe au nevoie să se contopească şi să-şi amestece genele în actul creaţiei tot astfel sărăcirea genomului spectatorului duce orice formă de artă spre sărăcire genetică şi deci alienare.

Arta (dincolo de circ) a fost întotdeauna destinată elitelor care erau capabile să desăvârşească opera artistului prin mai mult decât simpla contemplare (tâmpă). Orice lucrare de artă este desăvârşită prin reverberaţia armonică (sau nu) a privitorului. Arta nu străluceşte, nu iese în evidenţă din griul uniform al realităţii cognoscibile decât prin vibraţia emoţională, spirituală şi chiar cea umoral-cerebrală.

În acest context non-arta este artă. Datorită  nevoii de a trece de globul ocular obosit al privitorului şi a pătrunde la un alt nivel, artistul a gândit că arta trebuie să şocheze. Uneori chiar mai mult decât era necesar şi asta pentru că nu se putea determina fin pragul de sensibilitate al receptorului.

Nevoia aceasta a fost simţită prima dată la începutul secolului XX şi o seamă de curente au luat naştere printre altele şi mulţumită avansului tehnicii şi tehnologiei.

Da, este fără îndoială vorba de Dadaism şi conceptul de „ready made”. Unii dintre exponenţii acestui curent cu viaţă scurtă (1916-1922) au dus la forme aparent exagerate de manifestare.

Dar, în definitiv, după cum este exprimat şi în manifestul Dadaist, fiecare individ, fie parte a artiştilor, fie a receptorilor de artă, este îndreptăţit la propriul boom-boom.

Într-o manieră aparent pompieristică Dadaismul afirmă şi neagă, aprobă şi dezabprobă, rupe şi leagă, aşează şi răstoarnă (poate de aceea a ars precum un foc de paie).

Dadaismul este echivalentul „datului cu tifla” celor care şi-au pierdut capacitatea de a rămâne uimiţi şi care acceptă interpretările superficiale, evidente şi convenţionale.

Unul dintre exponenţii săi (pentru o perioadă din viaţa Dadaismului) a fost şi rămâne Marcel Duchamp.

Afinitatea te poate apleca spre căutare iar căutarea spre cunoaştere şi poate că personal, ceea ce spune Marcel Duchamp îmi pare a fi:

• Arta este făcută pentru a fi gândită dar nu luată prea mult în serios. Logodnica despuiată de proprii ei celibatari şi încă, o poveste fără sfârşit atât timp cât există povestitori şi ascultători.
• Arta este un joc (de şah),
• Arta este studiu Nu descendant un escalier no. 2

• Arta este o căutare permanentă Rrose Sélavy (Man Ray),

Arta este un experiment care nu trebuie să aibă în mod necesar un scop ultim.

• Arta este o formă de manifestare erotică plină de mister. Feuille de vigne femelle

• Arta este o farsă Objet-dard

• Arta este ceea ce în final suntem Prière de toucher.

Reclamă Dedeman...

El: mai adie încă mirosul tău în sufletul meu... şi încă mai sunt umbre ale chipului tău în inima mea...
Ea încerca să dea cu buretele... iar el să redea încă culoare imaginii...

Nu-i aşa că dacă iubirile ar veni cu certificat de garanţie le-am schimba precum telefoanele mobile?

Lui Duchamp i-ar fi plăcut...

Maestrul spunea că mai trebuie să şi glumim... ţi-ar fi plăcut cu siguranţă un loc în care lenea e ridicată la rangul nu de artă precum te-ai străduit ci de poruncă.

Menire

Se caută un loc...
Un loc bun!
Apoi se ia o sămânţă...
O sămânţă bună!
În acest loc bun se însămânţează sămânţa bună...
Cu mâna de însămânţează!
Apoi se acoperă...
Cu timpul răbdării se acoperă!
Mai apoi dar fără tăgadă se udă...
Cu sudoare şi lacrimi se udă!
Apoi...
Fără a se aştepta Miracolul...
Se priveşte...
În Linişte se priveşte...
Lumina ce va să apară.

Quo vadis...

Şi acum... Încotro?
Orice drum începe cu un pas... dar înainte de toate trebuie să înceapă cu un moment de reflecţie. Înainte de a porni, aşează-te!

Până acum, aceşti ochi s-au bucurat de frumuseţea toamnei
De şaizecişişase de ori...
Nu le cere mai mult.
Mai bine ascultă zgomotul produs de pini
Atunci când vântul nu bate deloc.

Sixty-six times have these eyes beheld
the loveliness of Autumn...
Ask no more.
Only listen to the sound of the pines
when no wind stirs.

Ryonen 1797-?

Bla, bla, bla... adică justificări şi scuze (lamentabile) de început...

Detest blogurile! De fapt, nu am vizitat prea multe până acum şi prea puţine mi-au captat
atenţia întratât încât să le accesez în mod repetat. Cred că nu există decât unul
la care m-am învrednicit (cu mult timp în urmă) să postez (legat de MLM) iar proprietarului i-au picat cu tronc comentariile mele.
În clipa asta se înghesuie şi îmburdă în mine prea multe idei, justificări şi fire arborescente privind începutul aşa că înainte de ajunge de la fire la scame încerc să păstrez firul narativ-justificativ hotărât anterior. Deci, blogul de faţă nu are alt scop decât de a păstra gândurile (prea multe) ce
caută să iasă şi nu au unde a se pierde prin mărturisire întru uitare. Ca urmare acest blog nu este creat spre a fi citit! Nu vreau să ajung a fi numit blogger, nu vreau să devin un tip popular (îmi plac lumile şi universurile mici). Nu am aversiuni, nu am antipatii şi nici duşmani (ştiuţi). Şi aşa vreau să şi rămână! În schimb am prea multe pasiuni (nenumite pentru prezent să rămână!)
Prin urmare acesta este un spaţiu public nedemocratic! (E suficient de mare netu'). You have been warned!
La acest moment, singurul lucru cert privind blogul e primul post. Pe care l-am hotărât cu ceva timp în urmă. Pentru necunoscuţi şi cei înclinaţi spre superficialitate (cui îi pasă dealtfel de ei) doar o notă: Nu sunt renăscut :) şi nici nu simt nevoia de asta pentru a-mi căuta permanent efemera-mi menire.





You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down


Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down


Well my goodness gracious let me tell you the news
My head's been wet with the midnight dew
I've been down on bended knee talkin' to the man from Galilee
He spoke to me in the voice so sweet
I thought I heard the shuffle of the angel's feet
He called my name and my heart stood still
When he said, "John go do My will!"

Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down


You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down


Well you may throw your rock and hide your hand
Workin' in the dark against your fellow man
But as sure as God made black and white
What's done in the dark will be brought to the light


You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down


Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut you down
Tell 'em that God's gonna cut you down
Tell 'em that God's gonna cut you down