For crying it loud... Put a Little Love in Your Heart!

So many people can't be wrong... so listen... AND JUST DO IT! You'll feel better (and it's so easy)...
Nu contează ordinea interpretărilor... mesajul e acelaşi (una tot o să vă placă şi încă, să vă atingă-de nu, nu mai treceţi pe aici... iar una -nu spun care- parcă vine de "altundeva")... 




.....

Bârfă...

Pssst...
Ai auzit?
Ieri dimineaţă, pe când roua sfârâia tainic pe timidul atotputernic fir germinat al ierbii, s-a auzit un solfegiu tăcut de pocnete... o uvertură a simfoniei plină de speranţă deşartă dar veşnic surâzătoare a efemerelor iubiri... Au "pocnit" coconii fluturilor, rod al iubirilor târzii de mai an...

They say we must fight to keep our freedom but Lord knows there's got to be a better way

E război...
Numai bun de văzut la televizor...
Un război "curat" şi probabil, perfect "chirurgical".
Un război fără soldaţi.
Un război pornit la adăpostul nopţii cu maşini împotriva unei naţii care are problemele ei şi faţă de care "comunitatea internaţională" e "foarte îngrijorată".
În numele unei cauze pe care nimeni n-o mai poate defini demult omeneşte ci doar tehnologic. În termeni tehnici şi procedurali reci şi seci.
E atât de uşor să apeşi pe buton când nu eşti implicat emoţional şi sangvin, nu-i aşa?
Când eşti o păpuşă din cârpe îmbibată în soioasa zeamă numită "democraţie" şi te mulţumeşti cu rolul de rotiţă ştirbă al unei cauze numită de alţii "înalt umanistă" totul îţi pare corect atât timp cât nimeni nu se atinge de chips-urile şi popcornul pentru care ţi-ai vândut (de generaţii) sufletul şi raţiunea.
Atât timp cât nu e fratele tău cel care moare se cheamă că până şi Dumnezeul tău e de partea ta, nu-i aşa?

War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Uh-huh
War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again, y'all

War, huh, good God
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

Ohhh, war, I despise
Because it means destruction
Of innocent lives

War means tears
To thousands of mothers eyes
When their sons go to fight
And lose their lives

I said, war, huh
Good God, y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again

War, whoa, Lord
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing
But a heartbreaker
War, friend only to the undertaker
Ooooh, war
It's an enemy to all mankind
The point of war blows my mind
War has caused unrest
Within the younger generation
Induction then destruction
Who wants to die
Aaaaah, war-huh
Good God y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it, say it, say it
War, huh
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Uh-huh
War, huh, yeah
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again y'all
War, huh, good God
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing but a heartbreaker
War, it's got one friend
That's the undertaker
Ooooh, war, has shattered
Many a young mans dreams
Made him disabled, bitter and mean
Life is much to short and precious
To spend fighting wars these days
War can't give life
It can only take it away

Ooooh, war, huh
Good God y'all
What is it good for
Absolutely nothing
Say it again

War, whoa, Lord
What is it good for
Absolutely nothing
Listen to me

War, it ain't nothing but a heartbreaker
War, friend only to the undertaker
Peace, love and understanding
Tell me, is there no place for them today
They say we must fight to keep our freedom
But Lord knows there's got to be a better way

Ooooooh, war, huh
Good God y'all
What is it good for
You tell me
Say it, say it, say it, say it

War, huh
Good God y'all
What is it good for
Stand up and shout it
Nothing

De 8 Martie...

Astăzi, de 8 Martie, o zi ce ar trebui multiplicată de 365 de ori pe an, îmi vine ca de obicei, precum mi-e firea, să-mi adnotez gândurile cu revolte şi aspre/ucigătoare remarci (legate de Lady Gaga, ingineri, artă, şi adormiţi ori încă netreziţi - cuvinte cheie aducătoare de trafic pe blogul necitit de nimeni). Ar fi însă o blasfemie. Deci azi am să tac!

Tuturor femeilor pe care le-am iubit (la trecut, prezent şi viitor) şi tuturor celor pe care ar fi trebuit să le iubesc!

Tuturor celor pe care le-am cunoscut şi celor faţă de care am păcătuit prin a nu le cunoaşte.

Tuturor celor care mi s-au dezvăluit şi tuturor celor care (prin menire) mi-au rămas ascunse.

Tuturor femeilor pe care le respect şi tuturor femeilor!

Tuturor femeilor care au dus cu truda şi cazna lor sămânţa până la cel ce astăzi sunt...

Umilă plecăciune... din inimă... (întru iertarea păcatelor cu voie ori fără de voie, cu gândul ori fapta...)

UNMARKED

Ca de obicei... la ceas de seară gândurile dau năvală...
Sunt prea multe... şi mult prea disparate pentru a putea alege unul...
Privind însă în jur la globalizata inepţie ridicată la rang de virtute, un vers îmi veni în minte... "That God is on our side/Even Jesus cheers us on"

Şi de aici... gândul că da! pacea noi am făcut-o! Cei din vest şi din est deopotrivă.
Gând urmat de amărăciunea privirii către cei de după noi, dependenţi incurabili de gadgeturile şi canalele de comunicaţie inhibitoare într-ale gândirii. Amărăciunea panoramei turmei domesticite ("bewildered herd").

Go and join the army
Said the father to the son
See the world around you boy
And learn to use a gun
Think you're something special
Well, we'll make you just the same
There's nothing wrong in dying
After all, it's just a game
- Just a game.


Read the morning paper
There's a picture of a cross
"We were proud in them days"
By the way, I think you lost
Trust me when I tell you boy
That God is on our side
Even Jesus cheers us on
Against the other side
- Against the other side.

He who shouts the loudest
Is the one who's in control
We who never listen
Are the ones who pay the toll
Tell us that it's time at last
To make a final stand
I'm glad 'cos all I wanted
Was to kill another man
- Just to kill another man.

GRAŢIERE

INT. Fade in

Descriere:

Hol întunecat şi rece.

Acţiune:

Camera înaintează încet, urmărind o pată de lumină gălbuie ce cade pe podeaua rece dinspre capătul coridorului întunecat. Focus-in pe gratiile reci şi întunecate ale celulei, iar în planul îndepărtat, lumina difuză a unei lumânări. Ea devine clară în timp ce gratiile se pierd din imagine.

Cadrul se lărgeşte. Un tânăr stă pe scândura ce pare a fi un pat. Cu braţele sprijinite pe genunchi şi capul aşezat pe încheietura mâinii, nu se poate observa decât înfăţişarea unui soldat rănit.

În fundal, se aude sunetul unor picături de apă ce cad în mod constant, într-un ritm monoton şi apăsător.

În mintea lui se succed rapid multe scene...

CUT

II

EXT.

Descriere:

Mult noroi, foarte frig, valuri de ceaţă şi fum.

Acţiune:

Comandantul dă ordin de înaintare. Soldaţii cu baionetele în mână aleargă către inamic. În dreapta lui, doi prieteni sunt doborâţi la pământ de gloanţele inamice. Soldaţii cad rând pe rând...

(În aceste imagini se foloseşte tehnica “echo”.)

Comandantul urlă: "Înainte!" Focul inamic devine din ce în ce mai intens. Foarte mult zgomot asurzitor.

La un moment dat, soldatul se vede parcă pe sine, fugind înapoi. Aruncă arma şi fuge. Fuge...

Camera filmează în „point of view”.

CUT

III

INT

Descriere:

Din nou întuneric.

Acţiune:

Camera se depărtează încet de subiect, în timp ce picăturile de apă în cădere devin din ce în ce mai zgomotoase.

Fade in black. CUT

IV

INT. Fade in from black

Descriere:

Două uşi masive de lemn. Lângă ele, doi soldaţi în uniforme de culoare roşie şi albastră stau nemişcaţi. În faţa uşii, stă un tânăr de statură atletică, îmbrăcat sărăcăcios, în haine militare.

Acţiune:

Cu o încadrare în plan întreg, camera filmează din spate un tânăr  care stă nemişcat. Pe fond se aude respiraţia grea, şi tuşitul lung. La un moment dat, uşile se deschid. Apare în prag o doamnă de vârstă medie, cu ochelari pe ochi şi multe hârtii în mână.

"Domnul preşedinte vă poate primi acum!", îi spune ea tânărului cu o arătare disperată. Acesta păşeşte cu paşi grei înăuntru.

Camera de filmat rămâne în aceeaşi poziţie, în spate, urmând să filmeze pentru 3 secunde uşa închisă.

Fade out. CUT

V

INT. Fade in from black

Un birou din lemn masiv. Două drapele în spate. La birou, stă un bătrân cu barbă şi cu ochelari. Privirea lui arată interes. Întreabă:

"- Şi câţi ani are acest băiat?"

"- 21, domnule", răspunde tânărul. "E pentru prima dată într-un câmp de luptă, domnule".

"- Hmm.. ", răspunde apăsat Preşedintele. Fruntea lui se încreţeşte. Apucă o hârtie din stiva de hârtii a biroului, ce pare mai degrabă o bucată dintr-un manuscris. Ia peniţa în mână şi face semn secretarei să se apropie.

Fade out. CUT.

VI

INT.

Din nou holul întunecat şi rece. Camera joacă rolul unui pas alert; pe fundal se aud paşii repezi şi zgomotoşi ai unui tânăr ce înaintează către celula care de data aceasta reflectă lumina gălbuie pâlpâind (ca înainte de a se stinge). Intră în celulă şi îl îmbrăţişează pe întemniţat.

"Prietene… Eşti liber!", nerăbdător şi zâmbind, după care îi arată prizonierului bucata de hârtie pe care scrie: "Declarat liber" alături de semnătura preşedintelui.

Prizonierul priveşte trist la prietenul său şi îndelung la bucata de hârtie ce-i pare a fi un joc şi nu salvare. Dă din cap…

Fade out. CUT.

VI

INT.

După 2 secunde de ecran negru, în unghi plonjat, camera filmează celula goală, unde lumânarea de această dată este consumată, şi după un joc de lumini ce tulbură imaginea, se stinge.

Fade Out. CUT.

VII

INT

O încăpere imensă. Foarte mulţi oameni. O tribună lungă, la care sunt aşezate mai multe persoane în robă cu peruci albe pe cap. Foarte multă forfotă şi gălăgie.

Judecătorul spune: "Tăcere!" şi bate de câteva ori în masă.

În sală se face linişte. Avocatul spune: "Avea graţierea, domnule judecător. Comandantul a dus la capăt sentinţa în ciuda ordinului Preşedintelui! Avea graţierea!” cu un glas disperat al neliniştii.

În sală se naşte o rumoare crescândă ca intensitate.

Judecătorul bate în masă.

Fade out. CUT.

VIII

INT

FADE IN

Judecătorul se ridică în picioare. Pronunţă sentinţa finală:

"O graţiere devine o graţiere, doar dacă este acceptată ca o graţiere".

În sală se aşează o linişte de mormânt.

FADE OUT.

END.
(Autor:Kasia PATCAN)

Spune-mi cu cine faci banking ca să-ţi spun cine (sau ce eşti)...

Să nu îmi spui că azi am explicat un raţionament simplu unei oficiante de la BCR şi tot astăzi au retras spotul de pe Youtube (de nu-l găsesc...).
Îl ştiti cu toţii... cel în care el împinge maşina în benzinărie şi întreabă dacă "se poate plăti cu cardul?"...

Cum se numeşte pana de benzină? Parcă "pana prostului" pe ideea că numai un prost poate rămâne fără benzină.
Deci cât de prost trebuie să fii pentru a rămâne fără  benzină? Prost rău (păcat, se pare că nevastă-sa era destul de "bună" şi cu ceva mai mult scaun la cap: "Dar mai avem şi ceva bani...")
Pe acelaşi principiu (sugerat de clip): Cât de prost trebuie să fii pentru a face banking cu o bancă căreia îi scapă ideea (şi care se pare că are angajaţi în advertising precum eroul romantic şi neînfricat al clipului).

Whishlist de misfit :)

De Crăciun vroiam să stau la taifas cu 100 de Cimpoieri (100 Pipers) sperând că asta va deveni o tradiţie.
Geaba am bătut super/hiper market-urile cu renume mediatic, după ei, că n-am văzut picior de cimpoier. Aşa că l-am agăţat pe colonelul McNair's da' compania lui n-a fost atât de plăcută şi ca urmare am terminat repede cu el.
Cum felul meu de-a fi lasă de dorit, cu precădere iarna, mi-am dorit măcar o doză de Caractere a la Daniel Hechter (că pentru esenţe mai tari în flacoane mai mici nu prea avea Moşu' fonduri)... aceleaşi super/hiper market-uri. Ţi-ai găsit... se practică pachetele cadou cu nume de încălţări sport şi lame de ras care au de toate cu condiţia să fie mult şi ieftin.
Şi dacă n-a fost să miros eu a Caractere (că-n restul anului nu înşel aparenţele) mi-am dorit beţigaşe parfumate cu miros de cedru. P'astea le-am căutat doar în două locuri (că doar eram epuizat căutând cimpoierii). Se practică putori gen: Santa Barbara, San Sebastian, cafea şi alte insane/stupid incense-uri...
Deci... Crăciunul ăsta n-a avut aromele potrivite nici pe dinăuntru, nici pe mine şi nici în jurul meu. Aşa că am mers până la capăt şi mi-am luat "brad artificial"-măcar să spună lumea că sunt "green" (că bani de Toyota Prius n-am).
Mi-s un misfit...

Christmas spirit...

E Crăciun!
Fie ca Spiritul Lui să vă pătrundă în suflet şi să vă Lumineze zi de zi, în fiece zi...

Praises sing to Christ the King
And peace to men on earth

On Christmas Eve I dreamed I traveled all around the earth
And in my dream I saw and heard the ways the different people
Hail the king whose star shone in the east and what a dream it was...

In London Town I walked around Piccadilly Circus
A mass of people movin' here and there, I wondered where
On every face at every place was, "Hurry up, I'm late"
But a kind old man at a chestnut stand said, "Merry Christmas mate!"
And I felt the Christmas spirit

In a little town nestled down in Bavaria Germany
I walked along to see what the feeling there would be
And here again was the busy din, the rushin', the yellin'
But some kind boy said, "Frohliche Weihnachten!"
Not understanding the words but gettin' the buyin' and sellin'
I felt the Christmas spirit

In Bethlehem I heard a hymn, some distant choir sang
And with other tourists I walked along to a Church as its bells rang
Then I heard someone tell someone, "There's where Christ was born"
I wonder if He looked like our baby looked on that first morn'
And then I really felt the Christmas spirit

From a businessman in the Holy Land at a sidewalk souvenirshop
I bought a little Bible since I'd already stopped
And it was in Paris France somehow by chance that I took the Bible out
As I flipped the pages I saw these words

And I knew what it was all about
For I read,
"Fear not for behold I bring you good tidings of great joy
Which shall be to all people
For unto you He was born this day in the City of David, a Saviour
Which is Christ the Lord"
Then I took the little Holy Book, held it close and tight
I closed my eyes and visualized the glory of that night
So suddenly it came to me for when I awoke on Christmas Day
I felt the Christmas spirit down deep inside to stay
O little town of Bethlehem how still we see Thee lie
Above Thy deep and dreamless sleep the silent stars go by
Yet in Thy dark streets shineth the everlasting light
The hopes and fears of all the years are met in Thee tonight

Cântec... ca sămânţă...

Trebuie să recunosc că nu îmi place John Lennon. Pentru că nu a crescut pe aceeaşi stradă cu mine.  Strada lui era cu sens unic (şi unii zic, invers) Nici măcar vecini de cartier n-am fost (În a lui băieţii băteau fetele). Aşa că n-am avut curiozitatea să-l întreb ce a vrut să spună autorul. Cum el s-a mutat  ceva mai departe... înţelege fiecare ce vrea şi cât îl duce mintea. 

As soon as your born they make you feel small,

By giving you no time instead of it all,

Till the pain is so big you feel nothing at all,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

They hurt you at home and they hit you at school,

They hate you if you're clever and they despise a fool,

Till you're so fucking crazy you can't follow their rules,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

When they've tortured and scared you for twenty odd years,

Then they expect you to pick a career,

When you can't really function you're so full of fear,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

Keep you doped with religion and sex and TV,

And you think you're so clever and classless and free,

But you're still fucking peasents as far as I can see,

A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.

There's room at the top they are telling you still,

But first you must learn how to smile as you kill,

If you want to be like the folks on the hill,

A working class hero is something to be.

A working class hero is something to be.

If you want to be a hero well just follow me,

If you want to be a hero well just follow me.

N.B. Iar interpretul "Ion" nu se referea la regimul atunci aflat aici ci la cel din locul lui de baştină şi de pe unde mai sălăşluia "liber" când un dement aflat în democraţie l-a trimis pe lumea cealaltă.

P.S. Postul acesta se vrea dedicat colegilor pasionaţi de film pentru clipul încă accesibil şi îndeosebi domnului profesor (care ştiu că oricum nu-l urmăreşte).

P.P.S. Deşi e evident, va trece mută vreme până când ne vom da seama la nivel de conştiinţă colectivă că nu e democraţie orânduirea în care totul e permis atât timp cât judeci totul "politically correct" iar unele credinţe politice sunt interzise. De fapt-şi nu e greu să te prinzi- au "ei" grijă să ne îndobitocim într-atât încât să nu ne mai prindem "never-ever". Umanismul comunist fiind interzis mai rămâne "la liber" umanismul religios dar nu-i aşa că vă repugnă până şi ideea în sine? Pentru că ea nu se adresează decât maselor şi nu 'telectualilor... Oricum, dincolo de tribulaţiile şi aberaţiile mele mesajul lui John Lennon rămâne... Beat this!

Ecou de aripi în Brumar...

Astăzi, instinctiv, întru împlinirea agoniei, fluturele s-a aşezat cu aripile larg deschise pe asfaltul trotuarului rece care mai ieri îl încălzea. Vroia să mai îmbrăţişeze o ultimă dată floarea seamănă întru destin.
Putea oricând a fi strivit de un trecător indiferent dar nu-i păsa. Gândul îi era la floare...
Din inutil-naivă milă l-am luat în mână şi simţindu-mi căldura s-a lipit de ea. Nici rafalele crude ale vântului nu l-au putut desprinde. Puţin l-am încălzit şi cerebral l-am scuturat în iarba luminată slab: Hai, dute! Adu-ţi aminte vara în clipa de pe urmă! Din amintire fără ştire, ai să treci în vis...

Ţara necrologilor de serviciu şi requiem-urilor televizate...

Ieri mi-am adus aminte (cât de mult prea târziu) de ce am fost unul dintre cei mulţi răguşiţi spectatori cu inima preaplină, ai Cenaclului...
Nu-i aşa că trepăduşilor zilei le e de neconceput măcar o zi de prea necesară linişte şi pioşenie (întru spălarea păcatului de nespălat)...
E trist să trebuiască o moarte pentru a mă întreba, pentru a ne întreba... Ce s-a întâmplat cu mine? Ce s-a întâmplat cu noi?

Fără de titlu...

A plecat Poetul luând cu el Cuvântul... lăsându-ne Neliniştea nerostită...

Temă la disciplina film

Avem temă la disciplina "Film". Prietenii ştiu că îmi place mai mult fotografia... din mai multe motive.
Pentru că sunt o fire mai contemplativă, pentru că fotografia poate fi făcută în solitudine creativă, pentru că filmul dezvăluie mai mult decât o fracţiune imortalizată şi deci, ca orice mărturisire limitează fiind supusă uitării, pentru că o fotografie nu poate fi povestită (Îl ştii! Ăla de respira greu...)

Aşa că... ceea ce urmează nu e nici scenariu, nici plan filmic, nici... da' e ceva. Se numeşte: ETICHETE

INT. Fade In

Hol luxos, sobru cu planul strâns al unei uşi deschise masive din lemn natural nobil lăcuit cu o plachetă aurie (indescifrabilă).

TILT  în sus + DOLLY înfăţişează parchetul lucios şi preţios (cu inserţii de lemn nobil) până ajunge la un birou din lemn masiv pe care se află papetărie elegantă în spatele căruia se află un scaun masiv tapiţat în piele verde „imperial”.

Pe peretele din spatele biroului, în bibliotecă se află aliniate perfect şiruri de cărţi legate elegant, identice ca aspect (cu volumele numerotate).

PAN STÂNGA

În dreptul uneia dintre ferestrele înalte, aflat cu spatele, se află un personaj între două vârste, înalt, cu o statură ce denotă siguranţă de sine, îmbrăcat în costum sobru, elegant, scump. Se bâţâie nerăbdător pe picioare.

OFF (dreapta) se aude un zăngănit de scule trântite într-o cutie.

PAN DREAPTA care dezvăluie încă o dată preţiozitatea mobilierului, a bibliotecii şi obiectelor din încăpere.

Scena se opreşte în cadrul unei uşi aflată pe peretele din dreapta.

CUT

INT. (sala de baie)

Încăperea la care se opreşte scena anterioară se relevă a fi o sală de baie la fel de elegantă precum biroul. Cadru dominat de WC.

În poziţie ghemuită, cu spatele către cameră se află un instalator (într-o salopetă albastră, destul de murdară, care închide cutia cu scule şi apoi prim plan pe mâna care pune un facturier pe marginea postamentului de marmură al lavoarului. Mâna stângă deschide facturierul, şi ţine facturile deja folosite în timp ce mâna dreaptă începe să scrie la rubrica Client: Cabinet av....

OFF (stânga -o voce uşor nervoasă):

E gata?

INSTALATORUL:

Da, într-o clipă.

CUT

INT. (biroul)

PAN spre dreapta urmăreşte personajul elegant parcurgând grăbit spaţiul de la fereastră către birou.

Ajuns la birou camera surprinde instalatorul care cu facturierul în mână parcurge spaţiul de la sala de baie până la birou.

Instalatorul depune facturierul deschis pe birou împingându-l uşor către celălalt personaj.

Personajul în costum, uşor nerăbdător se apleacă luând un stilou scump de pe birou şi dă semneze factura.

AVOCAT (Surprins, perplex, iritat, uşor aplecat asupra facturii exclamă):

Hei! Atât de mult? Nici chiar eu, ca avocat (cu renume) nu câştig atât într-o oră!

INSTALATORUL:

Nici eu nu câştigam atâta când eram avocat.

Carton! (Teanc de bani cu 2 cărţi de vizită alăturate, una de avocat şi una de instalator pe care se face ZOOM IN şi FADE OUT)

THE END

Addagio...

Promiteam cu două posturi mai jos că voi reveni cu un addagio legat de menirea actului artistic şi trebuinţa de simţuri pentru a putea percepe conştient (pentru că doar astfel apare transformarea şi devenirea personală a receptorului creaţiei -lent dar cu destul ritm al inimii deschise).

If the eye is unobstructed the result is sight.
If the ears is unobstructed the result is hearing.
If the nose is unobstructed the result is a sense of smell.
If the mouth is unobstructed the result is a sense of taste.
If the mind is unobstructed the result is wisdom.
When you drop those barriers that you have erected thru your concepts and conditionings...
Wisdom is not something acquired! Wisdom is not experience!
Wisdom comes from not being influenced by experience. Wisdom is not applying yesterday's solutions to today's problems.
....
When the heart is unobstructed the result is LOVE.

Ce mă mai mănâncă buricele degetelor să comentez (în special a 2-a parte)... dar aş părea maliţios unora/multora...
Dar poate că astfel o să trecem de faza întrebării: Ce a vrut să spună autorul? şi vom ajunge la acel Ahaa... atât de necesar.

(citatul vine din orient dar a fost relevat şi adăugit de către Anthony de Mello) 
Dacă ochii nu sunt acoperiţi rezultatul e vederea.
Dacă urechile nu sunt acoperite rezultatul e auzul.
Dacă nasul nu e înfundat rezultatul e simţul mirosului.
Dacă gura nu îţi e acoperită rezultatul e simţul gustului.
Când dărâmi bariele pe care le-ai ridicat prin (propriile) preconcepţii şi condiţionări...
Înţelepciunea nu e ceva care se obţine! Înţelepciunea nu înseamnă experienţă!
Înţelepciunea vine când nu eşti influenţat de experienţă. Înţelepciunea nu înseamnă aplicarea soluţiilor de ieri la problemele de astăzi. 

Impardonabila erată...

Mă rog şi sper a-mi fi iertată uitarea şi scăparea...
Fără a se vrea o circumstanţă atenuantă... dar piesa şi interpreta acesteia oricum meritau o menţiune separată.
Ce ironie... arta începe acolo unde Goagălu' mai că se împiedică... în zadar am căutat autorul textului (noroc cu cd-ul "Împreună de 40 de ani" al Dacia şi Electrecord).
Muzica: Vasile Vasilache jr., Versuri: Flavia Buref. An: 1966... piesa a fost distinsă şi cu "Cerbul de Bronz" la Braşov (Kalinka (Belgia))

E multă vreme de când ploaia ne-a-ndrăgit
Din prima seară chiar un parc ne-a dăruit
Atâta i-a speriat pe toţi cu stropii grei,
Că ne-a fãcut stăpâni pe parc şi pe alei.
Ce fericiţi copacii uzi îi scuturam,
Ca doi copii desculţi prin ploaie alergam.

Refren: Ploaia dansa împreună cu noi,
Se-nveselea când râdeam amândoi..
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe feţe citea cât de mult ne iubim.

Ploaia glumea lunecând printre noi
Ploaia visa când tăceam amândoi
Şi ne şoptea că nimic nu-i prea mult,
Nici prea greu
Dacă vrem dragostea
Să dureze mereu.

În ziua-n care din nimicuri ne-am certat,
A fost o clipă când iubirea ne-am uitat
Şi pentru-o, vorbă drumul ni s-a despãrţit
Dar ploaia caldă ne-a oprit şi dojenit.
Stropii grãbiţi urmele paşilor ştergeau
De fericire ochii umezï surâdeau.

Ca o (altă) ironie... versurile şi compoziţia aceasta n-au nevoie de copyright... pentru că  oricum nu se (mai) găseşte o voce pe măsura lor...

.......................

Undeva chiar trebuie să închei... futila (nu-mi fac iluzii) argumentaţie... şi o fac astfel...

Nu le mai fac cum le făceau odată... (ediţia în limba română)

Am căutat pe Goagăl Anda Călugăreanu şi am dat peste Anda Adam. Relevant şi cinic, nu?

Unii dintre colegi ştiu că la unul dintre cursuri (natură statică) cineva a adus o portocală... Şi asta a fost îndeajuns să-mi provoace un blocaj... Acel sentiment obsesiv când îţi aminteşti doar două-trei versuri ale unui şlagăr şi pe care le tot fredonezi până când înfrigurat ajungi să asculţi piesa care îţi crează frustranta obsesie...

Pentru necunoscători, şlagărul este acea piesa muzicală care, pare de necrezut dar e adevărat, poate fi fredonată (fără un Intel QuadCore, Cubase şi FruttyLoop). Genul este aproape defunct, ucis de binefacerile tehnologiei şi a marketingului muzical.

Coincidenţă, am aflat din statusul de pe feisbuc al Andei Adam că "Îmi place pe masa de la bucătărie..."
Trebuie să recunosc că şi mie! Să gătesc şi să mănânc! Cu siguranţă că draga de Anda cunoaşte cel de-al doilea termen dar cu gătitul am dubii mari. Dacă vrea să îmi demonstreze contrariul n-are decât să vină să o facă pe masa mea DIN bucătărie (2x3m)... eventual cântând Bandiera rossa (la cât elan are o piesă ca asta e numai bună). Sau poate Marşul brigadierului...
Până atunci însă ea să exerseze iar noi să fredonăm...

Şi încă...



No dară... pentru cel de mai jos adunaţi o duzină de Cray-uri şi două de ingineri de sunet... şi pentru că n-o să vă iasă decât nişte onomatopee... ascultaţi o melodie (Horia Moculescu), un TEXT (Puiu Maximilian) şi o voce (Mihaela Mihai).

M-a întrebat o colegă astăzi... "Ce fotomodel preferi (ca să ştiu ce să-ţi caut)?" Ai intuit bine Cami... crezi că se mai găseşte aşa ceva?

Pentru moment nu ştiu încotro va merge acest: "They don't make them like they used to!" (Probabil că tot despre muzică va fi vorba dar vom schimba sexul).

Ni se spune în mod repetat că fotografia e o artă cu un singur autor iar filmul este o operă colectivă. La fel şi muzica (pentru mase) care suferă cea mai rapidă decădere... compozitor, textier, orchestrator, dirijor, interpret (şi da, şi sunetist) alcătuiesc un tot dedicat Menirii operei/actului artistic. Rămâne doar să ai ureche, ochi şi suflet (voi adăuga un addagio cu tâlc-LOL-la postul ăsta).

P.S. (11.01.2018) E frustrant şi hilar deodată să vezi cum Goagăl nu poate ascunde şi îngropa nestsemate... No meri dară pe...
https://youtu.be/5WhrWZ1jeD8

Non li fanno piu come quelli che hanno fatto una volta... (edizzione italiana)

They don't make them like they used to... (edizzione italiana)...
În traducere liberă: Lady Gaga eat my meat and meanwhile listen to this!
Questo è l piu difficile da scrivere mai...
Într-o lume a feisbuc-ului în care comentariu' suprem e dat de onomatopee precum: Ooaaaaiii, jdiuuu, cuuteee, cooool, nice şi într-o lume în care e o mândrie ca şi playback-ul să îţi iese fals, mult prea rar, spre deloc, ne mai putem aduce aminte că muzica era muzică, filmul era film, că arta era artă iar artistul era artist (şi nu VIP). Menirea era de a sădi, de a crea reverberaţii, de a răscoli şi a aduce la suprafaţă ceea ce ne poate ridica dincolo şi peste ceea ce am fost înainte de clipa în care simţurile ne-au fost atinse de creaţia artistului.
Am mai spus-o: Tehnologia dezumanizează! Şi deci, înstrăinează. Decadenţa e un termen prea blând când creşte exponenţial ajungând decădere!
Numai respectul pentru Doamnele (şi nu Lady-urile) din clip-urile de mai jos mă face să mă opresc (deocamdată) aici...
Concluzii sunt destule...
Internetul e redundant când vine vorba de propagarea în spaţiu a artei dar util când vine vorba de propagarea în timp...
Ca să comunici ce gândeşti şi ce simţi n-ai neapărată nevoie de o conexiune wide band.
Nu-i aşa că întradevăr alb-negru spune de multe ori decât true color-ul vulgar explicit? (Cu dedicaţie colegilor de la foto-film (pe principiul "Less is more")


Gigliola Cinquetti

Pentru cei care au dubii că a existat artă înainte de playback (aceeaşi piesă "live"): http://www.youtube.com/watch?v=2LYf3m8XRIU
Şi pentru cei pe nume Toma (aceeaşi piesă "unplugged"= "senza rette"): http://www.youtube.com/watch?v=kjxdWqYuFQ8
Pentru cei care nu ştiu italiană dar pretind că ştiu spaniolă: (aceeaşi piesă, altă limbă)http://www.youtube.com/watch?v=6D1E66VxvN8

La seconda Donna (un "dop" de fată:   Rita Pavone)











Cui îi pasă dăcă am convins pe cineva...
Un gând însă către cineva (drag mie) care s-ar putea să-şi reamintească vara lui 1976, la Hanul Haiducilor de lângă de Mamaia... (un pirat şi o sirenă "frumoasă"... îţi mai aminteşti?... e drept, piesa era în engleză "Those Where the Days") Îţi mulţumesc! (pentru cel care sunt şi m-ai ajutat a fi:
Io non cambio mai
No, non cambio mai!)






Corolar:
Che fatica essere uomini!

Postludiu la Menire

Am fost întrebat dacă rândurile din Menire "mi-au venit mie" sau m-am inspirat...
Am răspuns că mi le-am adus aminte dintr-o viaţă anterioară.
Astăzi cred că am găsit răspunsul print-un "banc" citit în urmă cu mai bine de 2 ani:
O femeie a visat că intră într-un magazin complet nou şi, spre surpriza ei, îl întalneşte pe Dumenzeu la caserie.
-Ce vinzi acolo? l-a întrebat ea.
-Tot ce îţi poate dori inima, i-a răspuns Dumnezeu.
Nevenindu-i să îşi creadă urechilor, femeia s-a decis să ceară cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinţă umană.
-Doresc pace interioară, iubire, fericire, înţelepciune şi eliberarea de teamaă a spus ea.
Apoi, dupa ce s-a mai gândit, a adăugat:
-Nu doar pentru mine. Pentru toţi oamenii de pe pamânt.
Dumnezeu a zâmbit:
-Cred ca m-ai înţeles greşit draga mea. Noi nu vindem fructe aici, doar seminţe.
....
Deci probabil că cineva a semănat (atunci, la momentul lecturii) o sămânţă... în mine.

Imagini disparate...

Titlul înşelător (bun de serial) vrea de fapt să spună că habar n-am cum aş putea să leg ideile postului de faţă.
Astăzi am avut în sfârşit curs foto şi nu s-a vorbit despre film. Respiro deci...
Pe lângă idei disparate am şi întrebări al căror singur numitor comun e cursul de fotografie.
Mă întreb deci (şi am să îl întreb pe prof, în cadru privat) de unde îi vin ideile de teme pe care ni le dă/impune.
Deci:
Cum poţi cere unui mizantrop (a se citi: fost iubitor de oameni) cu doi câini să realizeze imagini cu tema "Omul de lângă mine"?
Cum poţi cere unui Scorpion iubitor de lumină şi căldură să imortalizeze "Toamna"? (Noroc că nu se dau note că aş fi luat 3 anul trecut.)
Anul ăsta altă dandana... "A ruginit frunza din vii". Păi când am văzut eu după practica din facultate (86-87) vreo vie ca să mă conving şi să conving imagistic că e întradevăr ruginie frunza? Eu văd doar raftul cu vin din supermarket (unde fotografiatul e interzis).
Altă temă la care restanţieri suntem toţi... "Autoportret" Aici ar merge o compoziţie: găleată de apă, un pumn de ţărână şi un chibrit fumegând.
Ne-a dat şi tema proiectului de sfârşit de an: "Proverbe" Musai româneşti!
Nu-i vorba... sunt destule şi idee am... da' unde să mai găsesc eu o covăsărie? (Ooops... aici s-a împiedicat şi dexonline-ul... care ştie de covaci da' nu ştie cum îi spune locului unde bate el fierul cald).
Mai am de întrebat... de exemplu dacă după terminarea şcolii, cu diploma în mână pot să deşart cu năduf câteva chestiuni legate de patronajul CJT-ului Timiş.
Cică de mâine, până sâmbătă nu mai plouă... dacă nu scot o idee de scenariu de Oscar care să mă ţină ocupat până luni am să-i întreb pe colegii foarte sociabili dacă nu vor să degustăm în weekend frunza ruginie de la Recaş. ;)